 | as |
|
| Enunțiativ [ e-nun-ți-a-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU enunțiativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului enuntiativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru enuntiativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru enunțiativ: enunțiativ, enuntiativă a [Atestat: NEGULICI / P: enuntiativți-aenuntiativ / V: (înv) enuntiativnciaenuntiativ / Plural: enuntiativi, enuntiative / Etimologie: franceza énonciatif, lat enuntiativus] 1 a Care conține o enunțare (1). 2 a Care cuprinde relatarea obiectivă, fară participarea afectului, a unei constatări, observații etc. 3 a Care are caracterul unei enunțări (1). 4-5 sf, a (Șîs propoziție enuntiativă) (Propoziție) care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adjectiv Care conține o enunțare. • Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [ pronunție: -ți-a-] – Din limba franceza énonciatif, latina enuntiativus. Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adjectiv Care conține o enunțare. • Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [ pronunție: -ți-a-] – Din limba franceza énonciatif, latina enuntiativus. Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV, -Ă adjectiv care conține o enunțare. ♦ propoziție enuntiativă (și substantiv feminin) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< limba franceza énonciatif, latina enuntiativus) Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV, -Ă adjectiv Care enunță, care conține o enunțare. • Propoziție enunțiativă (și substantiv feminin ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [pronume -ți-a-. / conform italiana enunziativo]. Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV enuntiativă (enuntiativi, enuntiative) Care ține de enunț; propriu enunțului. • Propoziție enuntiativă propoziție prin care vorbitorul comunică ceva în legătură cu un obiect sau fenomen. [silabe -ți-a-] /<fr. énonciatif, latina enuntiativus Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza énonciatif, latina enuntiativus, italiana enunziativo): în sintagmele intonație enunțiativă și propoziție enunțiativă (vezi). Forme diferite ale cuvantului enuntiativ: enuntiativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru enunțiativ: enunțiatív adjectiv masculin (silabe -ți-a-), plural enunțiatívi; forme singular enunțiatívă, plural enunțiatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru enunțiativ: enunțiatív (-ți-a-) adjectiv masculin, plural enunțiatívi; forme enunțiatívă, plural enunțiatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ENUNȚIATIV: ENUNȚIATIV adjectiv expozitiv. (O propoziție enuntiativ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ENUNTIATIV' enunțiareenunțiatenunțiațieenunțiațiúneENUNȚIATÍVENUNȚIATÍVĂenunțiatórenunțiuenuresă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ENUNȚIATIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului enunţiativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Enunțiativ, enunȚiativă a [Atestat: NEGULICI / P: enunȚiativți-aenunȚiativ / V: înv enunȚiativnciaenunȚiativ / Plural: enunȚiativi, enunȚiative / Etimologie: franceza énonciatif, lat enuntiativus] 1 a Care conține o enunțare 1. 4-5 sf, a Șîs propoziție enunȚiativă Propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. ENUNȚIATÍV enunȚiativă enunȚiativi, enunȚiative Care ține de enunț; propriu enunțului. • Propoziție enunȚiativă propoziție prin care vorbitorul comunică ceva în legătură cu un obiect sau fenomen. O propoziție enunȚiativ. O propoziție enunȚiativ. |
GRAMATICA cuvântului ENUNȚIATIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului enunţiativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ENUNȚIATIV poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE enunțiativ? Vezi cuvântul enunțiativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul enunțiativ?[ e-nun-ți-a-tiv ] Se pare că cuvântul enunțiativ are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ENUNȚIATIV Inţelegi mai uşor cuvântul enunţiativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală ♦ propoziție enuntiativă și substantiv feminin = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă Propoziție enunțiativă și substantiv feminin = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ENUNȚIATIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bandă de rulment?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
