 | as |
|
| Epitaf [ e-pi-taf ] VEZI SINONIME PENTRU epitaf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epitaf în mai multe dicționareDefinițiile pentru epitaf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripție funerară; placă de marmură, de piatră sau de metal, cu o inscripție funerară. De obicei, citești un epitaf La cap de drum, pe-o piatră cenușie, Pe care-o spală ploi, se-așterne praf. PORUMBACU, P. 118. Ce epitaf să-nscrie ca lumii să arăte Că praful din cea groapă a fost un boier mare? NEGRUZZI, S. II 247. • figurat Înșiruite-n rafturi, pe brînci, supt vechea boltă, În fel de fel de sticle cu epitafuri varii, Dorm rarele selecții, recoltă cu recoltă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 79. ♦ Mică bucată în versuri, compusă la moartea unei persoane. 2. Obiect de cult constînd dintr-o bucată de pînză pe care este brodată o scenă reprezentînd punerea în mormînt a lui Iisus Hristos; aer. Pe la miezul nopții se scula, aprindea la candelă făclia din vinerea paștilor de la epitaf. GHICA, S. A. 49. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epitaf: epitaf sn [Atestat: GHEORGACHI, ap. LET. III, 312/9 / V: (înv) epitafiu (îvr) epitafie sf, epitafion, epitafium / S și: (înv) epitaftaph / Plural: epitafuri, (îvr) epitafe, epitafi substantiv masculin / Etimologie: franceza épitaphe, lat epitaphium, ngr ἐπιτάφιον] 1 Obiect de cult constând dintr-o bucată de stofă pe care este brodată scena punerii în mormânt a lui Isus Hristos. 2 Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală. 3 (Pex) Placă cu o inscripție funerară. 4 Compoziție lirică de dimensiuni restrânse scrisă cu prilejul morții cuiva, în scopul evocării personalității defunctului. 5 (Înv) Vecernie din vinerea Paștelui care are loc în amintirea înmormântării lui Iisus Hristos. 6 (Înv) Carte bisericească care conține epitaful (5). corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru epitaf: epitáf, epitafuri substantiv neutru 1. Obiect de cult constând dintr-o pânză de in sau mătase, catifea sau mușama, pe care se află imprimată, brodată sau zugrăvită icoana înmormântării lui Hristos; sfântul aer. Se întrebuințează joi, la slujba vecerniei din vinerea patimilor când se scoate din altar și se așază în mijlocul termen bisericesc pe o masă, și la slujba Prohodului din noaptea de vineri, când este purtat în procesiune în jurul termen bisericesc și apoi așezat pe sf. masă din altar, unde rămâne până la Înălțare. 2. Inscripție funerară cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală. – Din greacă epitafion, limba franceza épitaphe. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; prin extensie placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer2 (2). – Din limba neogreacă epitáfion, limba franceza épitaphe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; prin extensie placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Hristos; aer2 (2). – Din limba neogreacă epitáfion, limba franceza épitaphe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru epitaf: epitáf (epitáfuri), substantiv neutru – 1. Inscripție funerară cuprinzînd elogiul defunctului. – 2. Bucată de stofă brodată reprezentînd punerea în mormînt a lui Iisus, care acoperă un mormînt sau un altar. – Variante (învechit) mr. epitafiu. limba neogreacă ἐπιτάφιος. secolul XVIII (Gáldi 182). Forme diferite ale cuvantului epitaf: epitáfuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF substantiv neutru Inscripție funerară; placă (de obicei din marmură) care cuprinde o inscripție funerară. ♦ Poezioară compusă cu ocazia morții cuiva. [plural -furi, -fe. / < limba franceza épitaphe, conform latina epitaphius, greacă epitaphion < greacă epi – deasupra, taphos – mormânt]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF epitafuri n. 1) Inscripție funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva. 2) Poezie scrisă cu prilejul morții cuiva. 3) termen bisericesc Bucată de stofă, pe care este reprezentată imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, limba franceza épitaphe Forme diferite ale cuvantului epitaf: epitafuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITÁF substantiv neutru 1. (ant.) inscripție funerară în care se făcea elogiul celui decedat. • placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripție. 2. poezioară compusă cu ocazia morții cuiva. (< limba franceza épitaphe, latina epitaphium, greacă epitaphion) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru epitaf: epitaf n. 1. inscripțiune pe un mormânt; 2. aèr de stofă scumpă; 3. slujbă pentru înmormântarea Domnului; 4. cartea ce o conține: Epitaful de Anton Pann (1846). [greacă mod. EPITÁPHION]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru epitaf: *epitáf n., plural e (vgr. epitáphion, despre táphos, mormînt. vezi ceno-taf). Inscripțiune pe un mormînt. Aer (stofă brodată). Slujbă p. înmormîntarea luĭ Hristos. Cartea care o conține. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EPITAF: EPITAF substantiv (termen bisericesc) aer, (popular) pocrovăț. (Cu epitaf se acoperă vasele liturgice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epitaf: epitáf substantiv neutru, plural epitáfuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epitaf: epitáf substantiv neutru, plural epitáfuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPITAF' EPISTRATEGÍEepistrófEPISTRÓFĂEpitEPITÁFepitafieepitafionepitafiuepitafium |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EPITAF Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epitaf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 312/9 / V: înv epitafiu îvr epitafie sf, epitafion, epitafium / S și: înv epitaftaph / Plural: epitafuri, îvr epitafe, epitafi substantiv masculin / Etimologie: franceza épitaphe, lat epitaphium, ngr ἐπιτάφιον] 1 Obiect de cult constând dintr-o bucată de stofă pe care este brodată scena punerii în mormânt a lui Isus Hristos. EPITÁF epitafuri n. Cu epitaf se acoperă vasele liturgice. |
GRAMATICA cuvântului EPITAF? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epitaf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EPITAF poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epitaf? Vezi cuvântul epitaf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epitaf?[ e-pi-taf ] Se pare că cuvântul epitaf are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EPITAF |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bară fixă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epitaf are forma: epitáfuri
