eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție eprubeta


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Eprubetă [ e-pru-be-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU eprubetă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului eprubeta în mai multe dicționare

Definițiile pentru eprubeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eprubetă:
eprubetă substantiv feminin [Atestat: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: eprubetauveeprubeta (înv) eprubetarobeprubeta, prubetă / Plural: eprubetate / Etimologie: franceza éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EPRUBETĂ
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ (< limba franceza éprouvette, influențat de probă) substantiv feminin Mic tub de sticlă, de obicei neutră, cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator la analiza chimică calitativă, la luarea de diverse probe (de sânge, sucuri gastrice etc.), la culturi (în microbiologie) etc.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

EPRUBETĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ eprubetae forme Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. eprubeta gradată. [G.-D. eprubetei; silabe e-pru-] /<fr. éprouvette
Forme diferite ale cuvantului eprubeta: eprubetae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EPRUBETĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator.

– Din limba franceza éprouvette (după probă).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPRUBETĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator.

– Din limba franceza éprouvette (după probă).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPRUBETĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

eprubetă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eprubetă:
eprubétă (eprubéte), substantiv feminin

– Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator.

– Variante epruvetă. în franceză éprouvette.
Forme diferite ale cuvantului eprubeta: eprubéte

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

EPRUBETĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ substantiv feminin tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după limba franceza éprouvette)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EPRUBETĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ:
EPRUBÉTĂ substantiv feminin Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< limba franceza éprouvette].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

eprubetă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eprubetă:
eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eprubétei; plural eprubéte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

eprubetă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eprubetă:
eprubétă substantiv feminin (silabe -pru-), plural eprubéte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'EPRUBETA'
Epot/esculepoxidEPOXÍZIeprobetăEPRUBÉTĂEPRUVÉTĂépsilonepsomitepsomită

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eprubetă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eprubetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 4/24 / V: eprubetăuveeprubetă înv eprubetărobeprubetă, prubetă / Plural: eprubetăte / Etimologie: franceza éprouvette după probă] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative.
EPRUBÉTĂ eprubetăe forme Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe.
Eprubetă gradată.

GRAMATICA cuvântului eprubetă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eprubetă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eprubetă poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul eprubetă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul eprubetă are forma: eprubéte
VEZI PLURALUL pentru eprubetă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE eprubetă?
Vezi cuvântul eprubetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eprubetă?
[ e-pru-be-tă ]
Se pare că cuvântul eprubetă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Obiceiul pământului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
regional țârțâr, pițigoi-de-cârd, pițigoi-de-stol, pițigoi-întunecat, pițigoi-roșietic, pițigoi-roșu, pițigoi-rusesc
scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă
sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; prin extensie obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni
conjuncție care introduce o propoziție conclusivă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app