eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție eremit


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Eremit [ e-re-mit ]
VEZI SINONIME PENTRU eremit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului eremit în mai multe dicționare

Definițiile pentru eremit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eremit:
eremit, eremită [Atestat: DRLU / V: (asr) ermit, (înv) erimit / Plural: eremitiți, eremite / Etimologie: franceza érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a (Rar; despre călugări) (Persoană) care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, (liv) ascet, (rar) anahoret. 3-4 smf, a (Rar; pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, care evită societatea.
Forme diferite ale cuvantului eremit: eremită

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



EREMIT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMÍT eremitți m. livresc Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, greacă eremites
Forme diferite ale cuvantului eremit: eremitți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EREMIT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMIT substantiv (termen bisericesc) anahoret, ascet, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (învechit) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (eremit trăiește izolat de societate.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

eremit
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eremit:
*eremít, -ă substantiv (vgr. eremítes, despre éremos, pustiŭ, nelocuit; latina eremita, limba franceza ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.
Forme diferite ale cuvantului eremit: eremit-ă prinț eremitcu

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



EREMIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMÍT, eremiți, substantiv masculin Pustnic, sihastru, schimnic. [Variante: ermít substantiv masculin]

– Din limba franceza érémite.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EREMIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMÍT, eremiți, substantiv masculin Pustnic, sihastru, schimnic. [Variante: ermít substantiv masculin]

– Din limba franceza érémite.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EREMIT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMÍT substantiv masculin Ermit. [conform italiana , latina eremita, greacă eremites < eremos

– deșert].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EREMIT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EREMIT:
EREMÍT substantiv masculin sihastru; ermit. (< limba franceza érémite, latina eremita, greacă eremites)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

eremit
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eremit:
eremít substantiv masculin, plural eremíți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

eremit
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eremit:
eremít substantiv masculin, plural eremíți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

eremit
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eremit:
eremit m. pustnic.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'EREMIT'
ereleremEremeiuEremi/aEREMÍTeremitagiueremitajeremitateEREMÍTIC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eremit
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eremit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Eremit, eremită [Atestat: DRLU / V: asr ermit, înv erimit / Plural: eremitiți, eremite / Etimologie: franceza érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a Rar; despre călugări Persoană care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, liv ascet, rar anahoret.
EREMÍT eremitți m.
Eremit trăiește izolat de societate.



GRAMATICA cuvântului eremit?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eremit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eremit poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul eremit sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul eremit are forma: eremíți
VEZI PLURALUL pentru eremit la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE eremit?
Vezi cuvântul eremit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eremit?
[ e-re-mit ]
Se pare că cuvântul eremit are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL eremit

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Popular a bate ceamburul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ba una, ba alta; așa și pe dincolo
a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; specializare a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului eupomotis gibbosus; pește-ciocan
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app