 | as |
|
| Eșarfă [ e-șar-fă ] VEZI SINONIME PENTRU eșarfă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului esarfa în mai multe dicționareDefinițiile pentru esarfa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eșarfă: eșarfă [Atestat: ASACHI, I. 399/22 / V: esarfarpă, (înv) eșarf (Pl esarfauri) sn, șarpă, șarf (Pl esarfauri) sn, (reg) șarfă / Plural: esarfafe / Etimologie: franceza écharpe] 1 (Adesea urmat de diverse determinări calificative) Bandă lată de țesătură purtată peste piept sau în jurul taliei, ca însemn al unei funcții sau demnități. 2 (Med) Bandaj purtat în jurul gâtului, care susține o mână fracturată. 3 Fâșie de mătase sau lână purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. 4 (Pex) Fular. 5 (Îvr; îf șarpă) Geantă mică. 6 (Mil; îf esarfarpă; șîla în eșarpă) Direcție de tragere oblică față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ, eșarfe, substantiv feminin 1. Fîșie de stofă, lînă sau mătase care se înfășoară în jurul gîtului ( vezi șal, fular); bandă de stofă sau de mătase purtată de femei ca podoabă. Toată lumina soarelui năvăli, învăluind-o în irizații tremurătoare, ca o eșarfă. C. PETRESCU, Î. II 62. 2. Fîșie de stofă sau de mătase, purtată în diagonală pe piept (uneori și ca un brîu), drept semn al unei funcții sau al unei demnități. Magheru călare, încins cu eșarfa, îi trece în revistă, concentrat, grav. CAMIL PETRESCU, O. II 189. – Variantă: eșárpă (PERPESSICIUS, S. 29, ANGHEL, PR. 167) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ, eșarfe, substantiv feminin 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Variante: eșárpă substantiv feminin] – Din limba franceza écharpe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ, eșarfe, substantiv feminin 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Variante: eșárpă substantiv feminin] – Din limba franceza écharpe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ esarfae forme 1) Fâșie dintr-o țesătură fină, purtată ca podoabă la gât sau pe umeri, mai ales, de femei. 2) Bandă de mătase sau de stofă care se poartă pe piept în diagonală ca semn al unei demnități sau funcții. 3 ) Bandă purtată pe după gât pentu a imobiliza o mână bandajată. [G.-D. eșarfei] /<fr. écharpe Forme diferite ale cuvantului esarfa: esarfae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ substantiv feminin 1. Șal, fular, bandă de mătase, de stofă care este purtată de femei ca podoabă. 2. Fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții etc. 3. Bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. [< limba franceza écharpe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘÁRFĂ substantiv feminin 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< limba franceza écharpe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eșarfă: eșárfă (fâșie de mătase, de lână etc.) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eșárfei; plural eșárfe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eșarfă: eșárfă (batic) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eșárfei; plural eșárfe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EȘARFĂ: EȘARFĂ substantiv lentă. (esarfa la înaltele decorații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ESARFA' eșapatESÁRESARCUeșarfEȘÁRFĂesarhatEȘÁRPĂesărțitaesasperat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EȘARFĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eşarfă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 399/22 / V: eȘarfĂrpă, înv eșarf Pl eȘarfĂuri sn, șarpă, șarf Pl eȘarfĂuri sn, reg șarfă / Plural: eȘarfĂfe / Etimologie: franceza écharpe] 1 Adesea urmat de diverse determinări calificative Bandă lată de țesătură purtată peste piept sau în jurul taliei, ca însemn al unei funcții sau demnități. 6 Mil; îf eȘarfĂrpă; șîla în eșarpă Direcție de tragere oblică față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. EȘÁRFĂ eȘarfĂe forme 1 Fâșie dintr-o țesătură fină, purtată ca podoabă la gât sau pe umeri, mai ales, de femei. EȘarfĂ la înaltele decorații. |
GRAMATICA cuvântului EȘARFĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eşarfă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EȘARFĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eșarfă? Vezi cuvântul eșarfă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eșarfă?[ e-șar-fă ] Se pare că cuvântul eșarfă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EȘARFĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma cornet nazal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eșarfă are forma: eșárfe
