 | as |
|
| Etern [ e-tern ] VEZI SINONIME PENTRU etern PE ESINONIME.COM definiția cuvântului etern în mai multe dicționareDefinițiile pentru etern din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru etern: etern, eternă [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 4 / Plural: eterni, eterne / Etimologie: lat aeternus] 1 a (În concepțiile religioase și în unele concepții filozofice) Care nu are început și sfârșit Si: atemporal. 2 a Care aparține divinității. 3 a Care vine de la Dumnezeu. 4 a (În filozofia idealistă, despre lumea ideilor) Imuabil. 5 substantiv masculin (La sg, uneori articulat sau precedat de cel) Dumnezeu. 6 substantiv masculin (La vocativ) Formulă de adresare către Dumnezeu. 7 sn Eternitate. 8 a Care există dintotdeauna. 9 a Veșnic. 10 a Nemuritor. 11 a Neschimbat. 12 a Continuu. 13 sn (Îs) eternul feminin Totalitatea caracteristicilor, presupuse imuabile, care aparțin psihologiei feminine. 14 a (Îs) Prezentul etern Modalitate stilistică prin care se realizează trecerea de la o serie de fapte particulare la o concluzie ce exprimă un adevăr valabil oricând. 15 a Infinit. 16 a (În concepțiile religioase; îs) Viața (sau fericirea) eternă Viața (sau fericirea) spirituală de după moarte. 17 a (Îas) Viața (sau fericirea) veșnică. 18 a (Îs) Repaus (sau înv, somn) etern sau liniște (ori, rar, stingere, trecere) eternă Moartea. 19 s (Îe) A trece la cele eterne A muri. 20 a Care durează foarte mult. 21 a Căruia nu i se poate prevedea sfârșitul. 22 a Constant. 23 a (Prin exagerare) Care nu pare să se sfârșească. 24 a Care plictisește prin repetare. Forme diferite ale cuvantului etern: eternă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adjectiv Care este nesfîrșit în timp, care există de totdeauna și nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. Asupra pădurii veghează de sus Cetatea eternelor stele. GOGA, P. 52. Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. Muntele Olimpului, cu a lui cunună De ninsori eterne, se zărește-n fund. BOLINTINEANU, O. 106. • (Adverbial) Pe frunzele de iederi etern va cădea rouă Și vînt în zorii zilei cu drag va scutura Etern picurii limpezi din frunzele ce-i plouă. COȘBUC, P. II 193. Înecat de iubire pentru o ființă ce nu mai exista, ar fi dorit ca etern să ție astă-noapte. EMINESCU, N. 39. ♦ Care se repetă necontenit, cu perfectă regularitate. Acest etern răsărit de soare... este amintirea verb reflexiv:emilor copilăriei. GALACTION, O. I 329. Forme diferite ale cuvantului etern: etern-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ETERN: ETERN adjectiv, adverb 1. adjectiv continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (învechit și regional) mereu, (regional) necunten, (învechit) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă etern între contrarii.) 2. adjectiv nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livresc) sempitern, (învechit) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (figurat) nestins. (O amintire etern.) 3. adverb pururi, totdeauna, veșnic. (etern va rămîne în inimile noastre.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru etern: *etérn, -ă adjectiv (latina aeternus [din aeviternus], despre aevum, ev. vezi etate). Fără început și sfîrșit, veșnic: Dumnezeŭ e etern. Perpetuŭ: recunoștință eternă. Orașu etern, Roma. adverb În mod etern, tot-de-a-una: a exista etern. Forme diferite ale cuvantului etern: etern-ă -ízm eterncur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din latina aeternus. Forme diferite ale cuvantului etern: etern-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care există dintotdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din latina aeternus. Forme diferite ale cuvantului etern: etern-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru etern: etern (etérnă), adjectiv – Veșnic, nepieritor. latina aeternus (secolul XIX). – derivat eternitate, substantiv feminin, din limba franceza éternité; eterniza, verb, din limba franceza éterniser. Forme diferite ale cuvantului etern: etérnă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru etern: etern a.1 veșnic: 1. fără început și fără sfârșit: D-zeu e etern; 2. care va dura totdeuna: osândă eternă; Cetatea eternă, Roma.[1] Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN eternă (eterni, eterne) și adverial Care durează la infinit; fără sfârșit; în afara timpului; veșnic. /<lat. aeternus Forme diferite ale cuvantului etern: eternă eterni eterne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN, -Ă adjectiv Care nu are limite în timp; veșnic, nesfârșit, nepieritor. [< latina aeternus, conform italiana eterno]. Forme diferite ale cuvantului etern: etern-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ETERN: ETÉRN, -Ă adjectiv (și adverb) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor. (< latina aeternus) Forme diferite ale cuvantului etern: etern-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Etern: Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, verb reflexiv:emelnic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru etern: etérn adjectiv masculin, plural etérni; forme singular etérnă, plural etérne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru etern: etérn adjectiv masculin, plural etérni; forme etérnă, plural etérne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ETERN' ETERÍSTETERIZÁeterizáreeterizézETÉRNeternamenteeternisaETERNÍTeternită |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL etern Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului etern dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Etern, eternă [Atestat: BĂLCESCU, M. Vezi 4 / Plural: eterni, eterne / Etimologie: lat aeternus] 1 a În concepțiile religioase și în unele concepții filozofice Care nu are început și sfârșit Si: atemporal. 13 sn Îs eternul feminin Totalitatea caracteristicilor, presupuse imuabile, care aparțin psihologiei feminine. 14 a Îs Prezentul etern Modalitate stilistică prin care se realizează trecerea de la o serie de fapte particulare la o concluzie ce exprimă un adevăr valabil oricând. 16 a În concepțiile religioase; îs Viața sau fericirea eternă Viața sau fericirea spirituală de după moarte. 18 a Îs Repaus sau înv, somn etern sau liniște ori, rar, stingere, trecere eternă Moartea. 19 s Îe A trece la cele eterne A muri. O luptă etern între contrarii. O amintire etern. Etern va rămîne în inimile noastre. ETÉRN eternă eterni, eterne și adverial Care durează la infinit; fără sfârșit; în afara timpului; veșnic. |
GRAMATICA cuvântului etern? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului etern. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul etern poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE etern? Vezi cuvântul etern desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul etern?[ e-tern ] Se pare că cuvântul etern are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL etern |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pentatonic, -ă, pentatonice, adjectiv muzică; în sintagmele gamă pentatonică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
