 | as |
|
| Etimon [ e-ti-mon ] VEZI SINONIME PENTRU etimon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului etimon în mai multe dicționareDefinițiile pentru etimon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN substantiv neutru (< limba franceza étymon): cuvânt de bază, în latină sau în alte limbi (romanice sau neromanice), de la care provine un cuvânt moștenit sau împrumutat. Astfel, pentru limba română latina solem este e. substantivului moștenit soare; latina viridem este e. adjectivului moștenit verde; latina ego este e. pronumelui personal de persoana I singular eu; latina decem este e. numeralului moștenit zece; latina cantare, al verbului moștenit cânta; latina quando, al adverbului moștenit când; latina per, al prepoziției moștenite pe; latina quod, al conjuncției moștenite că; vezi limba slavă (veche) greblo, al substantivului împrumutat greblă; limba maghiară muszáj, al adverbului împrumutat musai; limba turcă haydi, al interjecției împrumutate haide!; limba neogreacă efthinos, al adjectivului împrumutat ieftin; limba bulgară, limba sârbă gradina, al substantivului împrumutat grădină; limba ucraineană, limba rusă boršč, al substantivului împrumutat borș; germana Kartoffel, al substantivului împrumutat cartof; limba franceza million, al numeralului împrumutat milion; italiana addio, al interjecției împrumutate adio!; latina primum, al numeralului împrumutat prim etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru etimon: etimon sn [Atestat: DR. IV, 784 / S și: (după fr) etymetimon / Plural: etimonoane, etimonuri / Etimologie: franceza étymon] (Lin) Cuvânt din care derivă un cuvânt al unei limbi Si: etimologie (5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN substantiv neutru (lingvistică) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [plural -onuri, -oane. / < limba franceza étymon]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN, etimoane, substantiv neutru Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din limba franceza étymon. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN, etimoane, substantiv neutru Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din limba franceza étymon. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN etimonoáne n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. /<fr. étymon Forme diferite ale cuvantului etimon: oáne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN, etimoane, substantiv neutru Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ETIMÓN: ETIMÓN substantiv neutru cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< limba franceza étymon) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ETIMON: ETIMON substantiv (lingvistică) etimologie. (Un etimon corect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru etimon: etimón substantiv neutru, plural etimoáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru etimon: etimón substantiv neutru, plural etimoáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ETIMON' etimologizáetimologizántetimologizareetimologizmETIMÓNETIMORFÓZĂetínăețindaretiogén |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL etimon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului etimon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IV, 784 / S și: după fr etymetimon / Plural: etimonoane, etimonuri / Etimologie: franceza étymon] Lin Cuvânt din care derivă un cuvânt al unei limbi Si: etimologie 5. ETIMÓN etimonoáne n. Un etimon corect. Un etimon corect. |
GRAMATICA cuvântului etimon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului etimon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul etimon poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE etimon? Vezi cuvântul etimon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul etimon?[ e-ti-mon ] Se pare că cuvântul etimon are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL etimon |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma glob ocular sau al ochiului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul etimon are forma: etimoáne
