 | as |
|
| Eu [ eu ] VEZI SINONIME PENTRU eu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eu în mai multe dicționareDefinițiile pentru eu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EU: EU, pronume persoană 1, substantiv neutru I. pronume persoană 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. • (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. • (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. • (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. • (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. • (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. substantiv neutru (filozofie; psihologie) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [ pronunție: (I) ieu. – (I) dativ mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Variante: (popular, I) io pronume persoană 1 sg.] – (I) latina ego, mihi, me, (II) calc după limba franceza [le] moi, germana [das] Ich. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EU: EU, (I) pronume persoană persoana întâi singular: eu (II) euri, substantiv neutru I. pronume persoană 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. • (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. • (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. • (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. • (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. • (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. substantiv neutru (filozofie) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [ pronunție: (I) ieu. – Variante: (I, popular) io pronume persoană 1 sg.] – latina ego, mihi, me. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eu: éu pronume – Pronume personal de persoană 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io. latina ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), conform albaneză un(ë), vegl. jo, italiana io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, limba franceza je, spaniolă yo, portugheză eu. Gen. mie < mĭhĭ, dativ (î)mi < mĭ, acuz. mă < mē sau mine < mēne. Se folosește acuz. cu prepoziție: cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Muntenia, în limbajul popular și vulgar, se pronunță io. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EU: EU pronume persoană, persoană 1 sing. (mie, îmi, mi, (pe) mine, mă) 1) (indică persoana care vorbește) eu lucrez. 2) (accentuează persoana care îndeplinește lucrarea, stând pe lângă un verb la un mod personal) Mai știu eu. eu unul nu știu. 3) (se folosește în formula introductivă a actelor oficiale) eu, cutare, mă adresez... 4) (indică posesiunea) Îmi învăț lecțiile. Mi-a dat cartea. 5) (servește la formarea diatezei reflexive) Mă duc. Mi-amintesc. /<lat. ego Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eu: eu1 [pronume ieu] pr., despre accentuat míe, neacc. îmi, mi, mi- (mi-a dat), -mi (dă-mi), -mi- (dându-mi-se); acuzativ accentuat míne (prepoziție + mine), neacc. mă, mă- (mă-ntreabă), -mă (dă-mă), -mă- (da-mă-vei), m- (m-a dat), -m- (datu-m-a) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EU: EU2, euri, substantiv neutru (filozofie) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. • Eu absolut vezi absolut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eu: eu pr. [pronume ieu], despre accentuat mie, neacc. îmi, mi, mi-, -mi, -mi-; acuzativ accentuat mine, neacc. mă, mă-, -mă, -mă-, m-, -m- Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eu: eu 1. pr. de întâia persoană. [latina EGO]. ║ n. Filoz. individualitate care are conștiință despre existența sa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eu: eu2 (concept filosofic) [pronume eu] substantiv neutru, articulat éul Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru Eu: Eu, simbol chimic pentru europiu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
CUVINTE APROPIATE DE 'EU' ETÚVĂetuváreEtzeleueuE.U.A.EUBEEAEUBIÓZĂEUCALÍPT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Eu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mie, îmi, mi, pe mine, mă 1 indică persoana care vorbește eu lucrez. 2 accentuează persoana care îndeplinește lucrarea, stând pe lângă un verb la un mod personal Mai știu eu. Eu unul nu știu. 3 se folosește în formula introductivă a actelor oficiale eu, cutare, mă adresez. |
GRAMATICA cuvântului Eu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Eu poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eu? Vezi cuvântul eu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eu?[ eu ] Se pare că cuvântul eu are o silabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu paradă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul EU are forma: e
