Definiție exarticulatiune

Exarticulațiune [ e-xar-ti-cu-la-ți-u-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU exarticulațiune PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului exarticulatiune în mai multe dicționare

Definițiile pentru exarticulatiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exarticulațiune:
exarticulațiune substantiv feminin [Atestat: ENC. limba română / Plural: exarticulatiuneni / Etimologie: franceza exarticulation, lat exarticulatio, -onis] (Med; rar) Dezarticulare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CUVINTE APROPIATE DE 'EXARTICULATIUNE'

EXÁRH EXARHÁT exarhíe exarhierie exarticulațiune EXARTRÓZĂ EXASECUNDĂ EXASPERÁ EXASPERÁNT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exarticulațiune

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exarticulațiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Limba română / Plural: exarticulațiuneni / Etimologie: franceza exarticulation, lat exarticulatio, -onis] Med; rar Dezarticulare.

GRAMATICA cuvântului exarticulațiune?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exarticulațiune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exarticulațiune poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul exarticulațiune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE exarticulațiune?

Vezi cuvântul exarticulațiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exarticulațiune?

[ e-xar-ti-cu-la-ți-u-ne ]
Se pare că cuvântul exarticulațiune are opt silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe sosite?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a-i fi cuiva de folos
de obicei, în mod obișnuit
pe punctul de a ajunge undeva
a societate dispărută sau pe cale de dispariție; b antichitate; țările, locuitorii din antichitate; c nume generic care se dă celor trei continente europa, asia, africa cunoscute până la descoperirea americii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?