eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție excelenta


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Excelență [ ex-ce-len-ță ]
VEZI SINONIME PENTRU excelență PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului excelenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru excelenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru excelență:
excelență substantiv feminin [Atestat: (sfârșitul secolul XVIII) LET. III, 257/4 / V: (înv) excelentație, exțelenție, exeexcelenta, exelenție, escexcelenta, escelenție, escelinexcelenta, (îvr) exțeleanție, exelensie, escelencie, eselexcelenta, eselenție, eselință, ecțelenție, celenție / P: ex-ceexcelenta / Plural: excelentațe / Etimologie: franceza excellence, lat excellentia] 1 (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o persoană cu rang înalt Si: înălțime. 2 Titlu acordat ambasadorilor sau marilor demnitari de stat. 3 Înalt grad de superioritate. 4 (Îlav) Prin excelenta În cel mai înalt grad Si: eminamente.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EXCELENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ excelentae forme

1) Caracter excelent; calitate foarte bună.

2) (în țările apusene) Titlu onorific, folosit și ca termen de reverență, acordat ambasadorilor, miniștrilor și demnitarilor bisericești.
       • Prin excelenta în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. [G.-D. excelenței] /<fr. excellence, latina excellentia
Forme diferite ale cuvantului excelenta: excelentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EXCELENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ substantiv feminin

1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor.

2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent.
       • Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [conform limba franceza excellence, latina excellentia].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EXCELENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ substantiv feminin

1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor.

2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent.
♦ prin excelenta = în mod deosebit. (< limba franceza excellence, latina excellentia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EXCELENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ, excelențe, substantiv feminin

1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.

2. (În locuțiune) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente.

– Din limba franceza excellence, latina excellentia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

excelență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru excelență:
*excelénță forme, plural e (latina ex-cellentia). Distincțiune, eminență: excelența gustuluĭ. Titlu de onoare dat miniștrilor, miniștrilor plenipotențiarĭ și ambasadorilor. Pin excelență, cu distincțiune: un om pin excelență bun.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

EXCELENȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ, excelențe, substantiv feminin

1. (De obicei însoțit de «voastră», «sa») Titlu acordat miniștrilor și ambasadorilor în statele burgheze.

2. (Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EXCELENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCELENȚĂ:
EXCELÉNȚĂ substantiv feminin

1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.

2. (În locuțiune) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente.

– Din limba franceza excellence, latina excellentia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

excelență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru excelență:
excelență forme

1. grad înalt de perfecțiune;

2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelență, în gradul cel mai înalt.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

excelență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru excelență:
excelénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat excelénței; plural excelénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

excelență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru excelență:
excelénță (perfecțiune) substantiv feminin, genitiv dativ articulat excelénței
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Excelență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Excelență:
Excelénță (termen de adresare) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Excelență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Excelență:
Excelénță (termen de adresare) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'EXCELENTA'
EXCEDENTÁREXCELÁexcelareEXCELÉNTEXCELÉNȚĂexcelențieEXCELENTÍSSIMexcelézexcélsior

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Excelență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului excelență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
III, 257/4 / V: înv excelențăție, exțelenție, exeexcelență, exelenție, escexcelență, escelenție, escelinexcelență, îvr exțeleanție, exelensie, escelencie, eselexcelență, eselenție, eselință, ecțelenție, celenție / P: ex-ceexcelență / Plural: excelențățe / Etimologie: franceza excellence, lat excellentia] 1 Adesea urmat de un adjectiv posesiv Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoană cu rang înalt Si: înălțime.
4 Îlav Prin excelență În cel mai înalt grad Si: eminamente.
EXCELÉNȚĂ excelențăe forme 1 Caracter excelent; calitate foarte bună.
       • Prin excelență în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente.

GRAMATICA cuvântului Excelență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului excelență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Excelență poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Excelență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul excelență are forma: excelénțe
VEZI PLURALUL pentru Excelență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE excelență?
Vezi cuvântul excelență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul excelență?
[ ex-ce-len-ță ]
Se pare că cuvântul excelență are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Excelență
Inţelegi mai uşor cuvântul excelență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Prin excelență = în mod deosebit, mai ales
♦ prin excelenta = în mod deosebit
În locuțiune Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente
Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales
În locuțiune Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: într-o doară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parte a unei șosele sau a unei străzi rezervată circulației vehiculelor
nume dat școlii din megara, datorită înclinării ei spre controverse
la noroc, la întâmplare, pe nimerite
a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app