eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție exceptie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Excepție [ ex-cep-ți-e ]
VEZI SINONIME PENTRU excepție PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului exceptie în mai multe dicționare

Definițiile pentru exceptie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru excepție:
excepție substantiv feminin [Atestat: RÎND. JUD. 7/19 / V: (înv) escexceptie, escepțiune, exceptieiune, exțeexceptie, exeexceptie, (îvr) eccepexceptie, eccepțiune, ecțeexceptie, eceexceptie, exceptiepciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cepexceptie / Plural: exceptieii / Etimologie: franceza exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege etc. Si: derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Îla) De exceptie Excepțional (6). 6 (Îlav) Fără exceptie Fără deosebire sau omisiune. 7 (Îlav) Prin exceptie În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu exceptieia (În) afară de... 9 (Îe) A face (o) exceptie A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (despre persoane; îe) A fi o exceptie A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți. corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

EXCEPȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE substantiv feminin

1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de exceptie = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de exceptie = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără exceptie = fără deosebire; de exceptie = excepțional.

2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< limba franceza exception, latina exceptio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EXCEPȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin Abatere de la regula generală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula.
       • Expresia: Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine.

– Variantă: escépție (NEGRUZZI, S. I 348) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EXCEPȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin

1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
       • Expresia: Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire.

2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.

3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.

– Din limba franceza exception, latina exceptio.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



EXCEPȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin

1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
       • Expresia: Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire.

2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.

3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.

– Din limba franceza exception, latina exceptio.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXCEPȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE substantiv feminin

1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal.
       • Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire.

2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, variantă escepțiune, excepțiune substantiv feminin / conform limba franceza exception, latina exceptio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EXCEPȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE exceptiei forme

1) Abatere de la normele generale.
       • Cu exceptiea (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără exceptie fără deosebire. De exceptie care constituie o excepție; excepțional.

2) juridic Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepției; silabe -ți-e] /<fr. exception, latina exceptio, exceptieonis
Forme diferite ale cuvantului exceptie: exceptiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EXCEPȚIE
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCÉPȚIE substantiv feminin (conform limba franceza exception, latina exceptio): în sintagmele circumstanțial de excepție și circumstanțială de excepție (vezi).
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

excepție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru excepție:
excépție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat excépția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat excépției; plural excépții, articulat excépțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

excepție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru excepție:
excépție (-ți-e) substantiv feminin, articulat excépția (-ți-a), genitiv dativ articulat excépției; plural excépții, articulat excépțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

EXCEPȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE:
EXCEPȚIE s.

1. abatere. (Există cîteva exceptie de la regulă.)

2. (juridic) incident. (A ridica o exceptie.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

excepție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru excepție:
excepți(un)e forme ceeace nu urmează regula.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'EXCEPTIE'
EXCEPTÁREexceptarisiexceptatexceptézEXCÉPȚIEexcepționáEXCEPȚIONÁLexcepționalitáteexcepționare

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL excepție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului excepție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
7/19 / V: înv escexcepție, escepțiune, excepțieiune, exțeexcepție, exeexcepție, îvr eccepexcepție, eccepțiune, ecțeexcepție, eceexcepție, excepțiepciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cepexcepție / Plural: excepțieii / Etimologie: franceza exception, lat exceptio, -onis] 1 Jur Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: rar incident.
5 Îla De excepție Excepțional 6.
6 Îlav Fără excepție Fără deosebire sau omisiune.
7 Îlav Prin excepție În mod neobișnuit sau neprevăzut.
8 Îlp Cu excepțieia În afară de.
9 Îe A face o excepție A se abate de la o regulă generală în favoarea sau defavoarea cuiva.
10 despre persoane; îe A fi o excepție A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți.
EXCÉPȚIE excepției forme 1 Abatere de la normele generale.
       • Cu excepțiea cuiva sau a ceva în afară de cineva sau ceva; exceptând.
Fără excepție fără deosebire.
De excepție care constituie o excepție; excepțional.
Exception, latina exceptio, excepțieonis.
Există cîteva excepție de la regulă.
A ridica o excepție.
O excepție de la regulă.
A ridica o excepție.



GRAMATICA cuvântului excepție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului excepție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul excepție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul excepție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul excepție are forma: excépții
VEZI PLURALUL pentru excepție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE excepție?
Vezi cuvântul excepție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul excepție?
[ ex-cep-ți-e ]
Se pare că cuvântul excepție are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL excepție
Inţelegi mai uşor cuvântul excepție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă generală; o complement circumstanțial de exceptie = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de exceptie = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de
; fără exceptie = fără deosebire; de exceptie = excepțional
Cu excepția = afară de
Fără excepție = fără deosebire
A face excepție = a a se deosebi, a se abate de la regula generală
= afară de
Fără excepție = fără deosebire
= afară de
Fără excepție = fără deosebire
Cu excepția = afară de
; fără excepție = fără deosebire



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL excepție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ceapă de sămânță?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
feudalism
a fi miop
arpagic
în vara anului precedent
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app