 | as |
|
| Excepție [ ex-cep-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU excepție PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exceptie în mai multe dicționareDefinițiile pentru exceptie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru excepție: excepție substantiv feminin [Atestat: RÎND. JUD. 7/19 / V: (înv) escexceptie, escepțiune, exceptieiune, exțeexceptie, exeexceptie, (îvr) eccepexceptie, eccepțiune, ecțeexceptie, eceexceptie, exceptiepciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cepexceptie / Plural: exceptieii / Etimologie: franceza exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege etc. Si: derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Îla) De exceptie Excepțional (6). 6 (Îlav) Fără exceptie Fără deosebire sau omisiune. 7 (Îlav) Prin exceptie În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu exceptieia (În) afară de... 9 (Îe) A face (o) exceptie A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (despre persoane; îe) A fi o exceptie A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE substantiv feminin 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de exceptie = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de exceptie = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără exceptie = fără deosebire; de exceptie = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< limba franceza exception, latina exceptio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin Abatere de la regula generală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula. • Expresia: Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine. – Variantă: escépție (NEGRUZZI, S. I 348) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. • Expresia: Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din limba franceza exception, latina exceptio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE, excepții, substantiv feminin 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. • Expresia: Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din limba franceza exception, latina exceptio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE substantiv feminin 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. • Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, variantă escepțiune, excepțiune substantiv feminin / conform limba franceza exception, latina exceptio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE exceptiei forme 1) Abatere de la normele generale. • Cu exceptiea (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără exceptie fără deosebire. De exceptie care constituie o excepție; excepțional. 2) juridic Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepției; silabe -ți-e] /<fr. exception, latina exceptio, exceptieonis Forme diferite ale cuvantului exceptie: exceptiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCÉPȚIE substantiv feminin (conform limba franceza exception, latina exceptio): în sintagmele circumstanțial de excepție și circumstanțială de excepție (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru excepție: excépție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat excépția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat excépției; plural excépții, articulat excépțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru excepție: excépție (-ți-e) substantiv feminin, articulat excépția (-ți-a), genitiv dativ articulat excépției; plural excépții, articulat excépțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCEPȚIE: EXCEPȚIE s. 1. abatere. (Există cîteva exceptie de la regulă.) 2. (juridic) incident. (A ridica o exceptie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru excepție: excepți(un)e forme ceeace nu urmează regula. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXCEPTIE' EXCEPTÁREexceptarisiexceptatexceptézEXCÉPȚIEexcepționáEXCEPȚIONÁLexcepționalitáteexcepționare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL excepție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului excepție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 7/19 / V: înv escexcepție, escepțiune, excepțieiune, exțeexcepție, exeexcepție, îvr eccepexcepție, eccepțiune, ecțeexcepție, eceexcepție, excepțiepciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cepexcepție / Plural: excepțieii / Etimologie: franceza exception, lat exceptio, -onis] 1 Jur Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: rar incident. 5 Îla De excepție Excepțional 6. 6 Îlav Fără excepție Fără deosebire sau omisiune. 7 Îlav Prin excepție În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 Îlp Cu excepțieia În afară de. 9 Îe A face o excepție A se abate de la o regulă generală în favoarea sau defavoarea cuiva. 10 despre persoane; îe A fi o excepție A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți. EXCÉPȚIE excepției forme 1 Abatere de la normele generale. • Cu excepțiea cuiva sau a ceva în afară de cineva sau ceva; exceptând. Fără excepție fără deosebire. De excepție care constituie o excepție; excepțional. Exception, latina exceptio, excepțieonis. Există cîteva excepție de la regulă. A ridica o excepție. O excepție de la regulă. A ridica o excepție. |
GRAMATICA cuvântului excepție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului excepție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul excepție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE excepție? Vezi cuvântul excepție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul excepție?[ ex-cep-ți-e ] Se pare că cuvântul excepție are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL excepție Inţelegi mai uşor cuvântul excepție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCeea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă generală; o complement circumstanțial de exceptie = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de exceptie = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de ; fără exceptie = fără deosebire; de exceptie = excepțional Cu excepția = afară de Fără excepție = fără deosebire A face excepție = a a se deosebi, a se abate de la regula generală = afară de Fără excepție = fără deosebire = afară de Fără excepție = fără deosebire Cu excepția = afară de ; fără excepție = fără deosebire |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL excepție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceapă de sămânță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul excepție are forma: excépții
