 | as |
|
| Exclamare [ ex-cla-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU exclamare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exclamare în mai multe dicționareDefinițiile pentru exclamare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exclamare: exclamare substantiv feminin [Atestat: limba română literar 82/38 / V: (înv) echiaexclamare, (înv) escexclamare / P: ex-claexclamare / Plural: exclamaremări / Etimologie: exclama] 1 Rostire a cuvintelor pe un ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: exclamație. 2 Exclamație (2). 3 (Îs) Semnul exclamaremării Semn de punctuație (1) care se pune după o interjecție, un vocativ, propoziție exclamativă sau imperativă, cu scopul de a marca intonația Si: semn de exclamație (3), semnul mirării. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE, exclamări, substantiv feminin Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. În gară e forfoteală de nedescris. Se aud țipete, exclamări desperate, îmbrățișări, plînset de femei și de copii. SAHIA, N. 47. • Semnul exclamării = semn de punctuație întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE substantiv feminin (< exclamá < limba franceza exclamer, latina exclamare): rostire a unui cuvânt, a unei propoziții sau a unei fraze cu o anumită modulație a vocii, cu exteriorizarea unei emoții, a unui sentiment; strigăt. Termen folosit în sintagma semnul exclamării ( vezi semn). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE, exclamări, substantiv feminin Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. • Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – vezi exclama. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE, exclamări, substantiv feminin Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. • Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – vezi exclama. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE substantiv feminin Exclamație. • Semnul exclamării = semn de punctuație (!) întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. [Variante esclamare substantiv feminin / < exclama]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE substantiv feminin acțiunea de a exclama; exclamație. ♦ semnul exclamareării = semn de punctuație (!) după o interjecție, un vocativ sau o propoziție exclamativă ori imperativă. (< exclama) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMÁRE exclamareări forme vezi A EXCLAMA. • Semnul exclamareării semn de punctuație folosit după interjecții, după propoziții exclamative și imperative sau după vocativ. /v. a exclama Forme diferite ale cuvantului exclamare: exclamareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCLAMARE: EXCLAMARE substantiv exclamație, strigăt, (rar) strigare. (exclamare de aprobare, de protest.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exclamare: exclamáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat exclamắrii; plural exclamắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exclamare: exclamáre substantiv feminin → clamare Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXCLAMARE' EXCÍZIEEXCIZIÚNEexclámEXCLAMÁEXCLAMÁREEXCLAMÁȚIEEXCLAMAȚIÚNEEXCLAMATÍVEXCLAMATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exclamare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exclamare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Exclamare substantiv feminin [Atestat: limba română literar 82/38 / V: înv echiaexclamare, înv escexclamare / P: ex-claexclamare / Plural: exclamaremări / Etimologie: exclama] 1 Rostire a cuvintelor pe un ton ridicat și prelungit ca urmare a unei stări afective puternice Si: exclamație. 3 Îs Semnul exclamaremării Semn de punctuație 1 care se pune după o interjecție, un vocativ, propoziție exclamativă sau imperativă, cu scopul de a marca intonația Si: semn de exclamație 3, semnul mirării. EXCLAMÁRE exclamareări forme vezi A EXCLAMA. • Semnul exclamareării semn de punctuație folosit după interjecții, după propoziții exclamative și imperative sau după vocativ. Exclamare de aprobare, de protest. |
GRAMATICA cuvântului exclamare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exclamare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exclamare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exclamare? Vezi cuvântul exclamare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exclamare?[ ex-cla-ma-re ] Se pare că cuvântul exclamare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL exclamare Inţelegi mai uşor cuvântul exclamare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Semnul exclamării = semn de punctuație întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă Semnul exclamării = semn de punctuație ! întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă ♦ semnul exclamareării = semn de punctuație ! după o interjecție, un vocativ sau o propoziție exclamativă ori imperativă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL exclamare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Un rând de haine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul exclamare are forma: exclamắri
