 | as |
|
| Exigenţă [ e-xi-gen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU exigenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exigenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru exigenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGENȚĂ s. 1. pretenție, rigurozitate, severitate. (exigenta unui profesor față de elevii săi.) 2. cerință, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament. (exigentaele epocii noastre.) 3. cerere, cerință, deziderat, dorință, (învechit) postulat. (O exigenta îndreptățită.) 4. acribie, conștiinciozitate, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (familial și peiorativ) tipicărie. (exigenta în îndeplinirea datoriei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ, exigențe, substantiv feminin Faptul de a fi exigent, însușirea de a cere mult de la alții și de la sine însuși; ceea ce pretinde cineva de la altul, cerință, pretenție. Ca un semn al exigențelor mereu crescînde ale maselor iubitoare de muzică, a răsunat chemarea adresată compozitorilor de a crea cîntece cu un cît mai înalt nivel artistic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 349, 2/2. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exigență: exigență substantiv feminin [Atestat: CODRESCU, C. I, 239/14 / V: (înv) exigentaiginție, exigentație (pl: exigentaii), exigentaiginexigenta, esiexigenta, esigenție[1] (pl: exigentaii), (îvr) ezigenție (pl: exigentaii) / Plural: exigentațe / Etimologie: franceza exigence, lat exigentia] 1 (Mpl) Pretenție. 2 (Îvr; îf ezigenție) Obligație (1). 3 (Mpl) Nevoie (1). 4 Intransigență. 5 (Îlav) Cu exigenta Riguros. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ, exigențe, substantiv feminin Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din limba franceza exigence, latina exigentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ, exigențe, substantiv feminin Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din limba franceza exigence, latina exigentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ exigentae forme 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. [G.-D. exigenței] /<fr. exigence, latina exigentia Forme diferite ale cuvantului exigenta: exigentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru exigență: *exigénță forme, plural e (latina exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate, cerință: exigențele timpuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ substantiv feminin faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< limba franceza exigence, latina exigentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIGENȚĂ: EXIGÉNȚĂ substantiv feminin Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [conform limba franceza exigence, latina exigentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru exigență: exigență forme 1. pretențiunea celui exigent; 2. trebuință, nevoie: exigențele timpului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exigență: exigénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat exigénței; plural exigénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exigență: exigénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat exigénței; plural exigénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Exigență: Exigență ≠ indulgență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXIGENTA' EXÍGEexigeaexigeantEXIGÉNTEXIGÉNȚĂexigențieexigereexighisesexighisi |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Exigență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exigență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Exigență unui profesor față de elevii săi. Exigențăele epocii noastre. O exigență îndreptățită. Exigență în îndeplinirea datoriei. I, 239/14 / V: înv exigențăiginție, exigențăție pl: exigențăii, exigențăiginexigență, esiexigență, esigenție[1] pl: exigențăii, îvr ezigenție pl: exigențăii / Plural: exigențățe / Etimologie: franceza exigence, lat exigentia] 1 Mpl Pretenție. 5 Îlav Cu exigență Riguros. EXIGÉNȚĂ exigențăe forme 1 Caracter exigent. Exigență unui profesor față de elevii săi. |
GRAMATICA cuvântului Exigență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exigență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Exigență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exigenţă? Vezi cuvântul exigenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exigenţă?[ e-xi-gen-ţă ] Se pare că cuvântul exigenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Exigență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântec bătrânesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul exigență are forma: exigénțe
