 | as |
|
| Exterior [ ex-te-ri-or ] VEZI SINONIME PENTRU exterior PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exterior în mai multe dicționareDefinițiile pentru exterior din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR2, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adjectiv (În opoziție cu interior, central) Care este în afară de (sau pe din afară), aflat dincolo de o limită; extern. Tehnicienii agricoli din serviciile centrale și exterioare vor fi mobilizați la munca de îndrumare a gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor agricole colective, S.M.T. și a întregii țărănimi muncitoare. REZ. HOT. I 269. Se oprește un moment la ușa exterioară. ARGHEZI, P. T. 133. De cadrul exterior al iubirii se îngrijește... puțin. GHEREA, ST. Hristos I 238. • (Adverbial) Turnătorul e văzut exterior, fizic, fără verb reflexiv:eo indicație asupra a ceea ce gîndește el despre munca sa. CONTEMPORANUL, S. ii, 1950, nr. 178, 4/3. • Comerț exterior = relațiile de schimb economic ale unei țări cu țările străine. Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exterior: exterior, exterioroară [Atestat: DEX / P: exteriorri-or, exteriorri-oa-ră / Plural: exteriori, exterioroare / Etimologie: franceza exterieur, lat exterior] 1 a Care este situat în afară Si: (rar) extrinsec (4). 2 a Care se află dincolo de o anumită limită. 3 a (Îs) Comerț exterior Totalitate a exporturilor și importurilor unei țări. 4 sn Parte din afară a unui lucru. 5 sn Fațadă. 6 sn Fel de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc. Si: alură, aspect, înfățișare, ținută. Forme diferite ale cuvantului exterior: exterioroară Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. • Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. substantiv neutru Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [ pronunție: -ri-or] – Din limba franceza extérieur, latina exterior. Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. • Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. substantiv neutru Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [ pronunție: -ri-or] – Din limba franceza extérieur, latina exterior. Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR2 exterioroáră (exterioróri, exterioroáre) 1) Care este situat în spațiul de dinafară (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi văzut de dinafară. Aspect exterior. Manifestare exterioroară. 3) Care există în afara ființei sau conștiinței individului. Lume exterioroară. 4) Care este de dincolo de o anumită limită. • Comerț exterior comerț făcut (de o țară) cu țările străine. [silabe ex-te-ri-or] /<fr. extérieur, latina exterior Forme diferite ale cuvantului exterior: oáră exterioróri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru exterior: *exteriór, -oáră adjectiv (latina exterior, despre extra și ex, afară. vezi extern, extrem). Care e afară: partea exterioară a caseĭ. Relativ la exterior, la străinătate: comerciu exterior. S. m., plural urĭ saŭ și oare. Partea de afară, aspect, față: această casă, acest om are un exterior plăcut. Străinătate: relațiunile uneĭ țărĭ cu exterioru. adverb În partea de afară: casă frumoasă exterior. Forme diferite ale cuvantului exterior: -oáră -ízm Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adjectiv din afară; extern. ♦ (matematică) unghi exterior = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț exterior = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. substantiv neutru 1. partea din afară a unui lucru; fațadă. 2. înfățișare, ținută. (< limba franceza extérieur, latina exterior) Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR2, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adjectiv Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. • Comerț exterior = relații de schimb economic ale unei țări cu țările străine. [ pronunție: -ri-or] – în franceză extérieur (neologism din limba latină exterior). Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR, -OÁRĂ adjectiv Care este în afară, din afară; extern. • Comerț exterior = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine. ♦ Care este în afara ființei noastre. [pronume -ri-or. / conform limba franceza extérieur, latina exterior – mai în afară]. Forme diferite ale cuvantului exterior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru exterior: exterior a. 1. care e în afară: ornamentele exterioare ale palatului; 2. relativ la țările străine: comerț exterior. ║ n. 1. ceeace-i în afară: exteriorul unui oraș; 2. țările străine: relațiunile noastre cu exteriorul. ║ adverb în afară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR1, exterioare, substantiv neutru Partea din afară a unui lucru. Exteriorul clădirii. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ținută etc. Era un om în virstă, de un exterior indiferent. VLAHUȚĂ, O. A. 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR1 exterioroáre n. 1) Partea de dinafară a unui obiect (și spațiul care-l înconjoară). 2) Aspect al unei persoane (ținuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. extérieur, latina exterior Forme diferite ale cuvantului exterior: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR1, exterioare, substantiv neutru Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ținută etc. [ pronunție: -ri-or] – în franceză extérieur (neologism din limba latină exterior). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTERIÓR: EXTERIÓR substantiv neutru 1. Partea din afară a unui obiect, a unui lucru; fațadă. 2. Mod de a se prezenta ca înfățișare; înfățișare, ținută. [pronume -ri-or. / < limba franceza extérieur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTERIOR: EXTERIOR adjectiv, s. 1. adjectiv extern. (Partea exterior a fructului.) 2. substantiv fațadă, față. (exterior unei clădiri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exterior: exteriór adjectiv masculin (silabe -ri-or), plural exterióri; forme singular exterioáră, plural exterioáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exterior: exteriór1 (-ri-or) adjectiv masculin, plural exterióri; forme exterioáră, plural exterioáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exterior: exteriór substantiv neutru (silabe -ri-or), plural exterioáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exterior: exteriór2 (-ri-or) substantiv neutru, plural exterioáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Exterior: Exterior ≠ lăuntric, interior Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXTERIOR' EXTENUÁTextenuézexțepțieexțepționalEXTERIÓREXTERIORITÁTEEXTERIORIZÁEXTERIORIZÁREEXTERIORIZÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Exterior Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exterior dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Exterior, exterioroară [Atestat: DEX / P: exteriorri-or, exteriorri-oa-ră / Plural: exteriori, exterioroare / Etimologie: franceza exterieur, lat exterior] 1 a Care este situat în afară Si: rar extrinsec 4. 3 a Îs Comerț exterior Totalitate a exporturilor și importurilor unei țări. EXTERIÓR2 exterioroáră exterioróri, exterioroáre 1 Care este situat în spațiul de dinafară a ceva sau a cuiva; extern. Aspect exterior. Manifestare exterioroară. Lume exterioroară. • Comerț exterior comerț făcut de o țară cu țările străine. EXTERIÓR1 exterioroáre n. Partea exterior a fructului. Exterior unei clădiri. Partea exterioroară a fructului. |
GRAMATICA cuvântului Exterior? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exterior. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Exterior poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE exterior? Vezi cuvântul exterior desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exterior?[ ex-te-ri-or ] Se pare că cuvântul exterior are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Exterior Inţelegi mai uşor cuvântul exterior dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Comerț exterior = relațiile de schimb economic ale unei țări cu țările străine Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări ♦ matematică unghi exterior = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț exterior = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine Comerț exterior = relații de schimb economic ale unei țări cu țările străine Comerț exterior = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Exterior |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cel puțin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul exterior are forma: exterioáre
