 | as |
|
| Extravaganță [ ex-tra-va-gan-ță ] VEZI SINONIME PENTRU extravaganță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului extravaganta în mai multe dicționareDefinițiile pentru extravaganta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru extravaganță: extravaganță substantiv feminin [Atestat: HELIADE, despre C. VII/13 / V: (înv) extravagantație, estextravaganta, estravaganție, stextravaganta / Plural: extravagantațe / Etimologie: franceza extravagance, it estravagaza, stravaganza] 1 Atitudine, conduită, faptă etc. ieșită din comun, care contravine obișnuinței, uzanțelor, bunului simț sau rațiunii Si: excentricitate (1). 2 Atitudine care șochează, contrariază. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, substantiv feminin Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din limba franceza extravagance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, substantiv feminin Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din limba franceza extravagance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru extravaganță: *extravagánță forme, plural e (despre extravagant; limba franceza -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, substantiv feminin Purtare, ținută, atitudine ieșită din comun, neobișnuită; faptă lipsită de judecată; ciudățenie, excentricitate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGANȚĂ substantiv bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt extravagantaele astea?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ substantiv feminin Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< limba franceza extravagance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ substantiv feminin manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< limba franceza extravagance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTRAVAGANȚĂ: EXTRAVAGÁNȚĂ extravagantae forme 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance Forme diferite ale cuvantului extravaganta: extravagantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru extravaganță: extravagánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat extravagánței; plural extravagánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru extravaganță: extravagánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat extravagánței; plural extravagánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru extravaganță: extravaganță forme faptă extravagantă, ciudățenie afară din cale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXTRAVAGANTA' extraurgéntEXTRAUTERÍNextravagaEXTRAVAGÁNTEXTRAVAGÁNȚĂextravaganțieEXTRAVAZÁEXTRAVAZÁREextravazațiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL extravaganță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului extravaganță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VII/13 / V: înv extravaganțăție, estextravaganță, estravaganție, stextravaganță / Plural: extravaganțățe / Etimologie: franceza extravagance, it estravagaza, stravaganza] 1 Atitudine, conduită, faptă etc. Ce sunt extravaganțăele astea?. Ce sunt extravaganțăele astea?. EXTRAVAGÁNȚĂ extravaganțăe forme 1 Caracter extravagant. |
GRAMATICA cuvântului extravaganță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului extravaganță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul extravaganță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE extravaganță? Vezi cuvântul extravaganță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul extravaganță?[ ex-tra-va-gan-ță ] Se pare că cuvântul extravaganță are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL extravaganță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca festa sau renghiul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul extravaganță are forma: extravagánțe
