 | as |
|
| Exuberanță [ e-xu-be-ran-ță ] VEZI SINONIME PENTRU exuberanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exuberanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru exuberanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exuberanță: exuberanță substantiv feminin [Atestat: BREZOIANU, R. 100/30 / V: (îvr) esuexuberanta, eshuexuberanta / Plural: exuberantațe / Etimologie: franceza exuberance, it esuberanza] 1 Belșug. 2 Bogăție excesivă de mijloace de expresie ale unei creații artistice. 3 Însuflețire exteriorizată fară reținere Si: vivacitate. 4 Manifestare spontană (și impetuoasă) de bucurie, de satisfacție etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ substantiv feminin 1. Bucurie, vioiciune manifestată fără măsură; euforie. În exuberanța lui, băiatul Motl nu uită să dezvăluie structura socială a tîrgului prin care zburdă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/2. 2. Bogăție, varietate, îmbelșugare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, substantiv feminin 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din limba franceza exubérance, latina exuberantia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, substantiv feminin 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din limba franceza exubérance, latina exuberantia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ forme 1) Comportament care se manifestă prin numeroase demonstrații exterioare. 2) Abundență excesivă; supraabundență. /<fr. exubérance, latina exuberantia Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ substantiv feminin 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [conform limba franceza exubérance, latina exuberantia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERÁNȚĂ substantiv feminin 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< limba franceza exubérance, latina exuberantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru exuberanță: *exuberánță forme, plural e (latina exuberantia). Abundanță foarte mare: exuberanță de vegetațiune, (figurat) de cuvinte, de argumente. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exuberanță: exuberánță substantiv feminin, g. -d. articulat exuberánței; plural exuberánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exuberanță: exuberánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat exuberánței; plural exuberánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru exuberanță: exuberanță forme supra-abundanță: o exuberanță de forță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXUBERANȚĂ: EXUBERANȚĂ substantiv expansivitate. (exuberanta unui tînăr.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXUBERANTA' extruzívextumescénțăexuberáEXUBERÁNTEXUBERÁNȚĂexuberáreexufláțieexulceráEXULCERÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EXUBERANȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exuberanţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 100/30 / V: îvr esuexuberanȚĂ, eshuexuberanȚĂ / Plural: exuberanȚĂțe / Etimologie: franceza exuberance, it esuberanza] 1 Belșug. ExuberanȚĂ unui tânăr. ExuberanȚĂ unui tînăr. |
GRAMATICA cuvântului EXUBERANȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exuberanţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EXUBERANȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exuberanță? Vezi cuvântul exuberanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exuberanță?[ e-xu-be-ran-ță ] Se pare că cuvântul exuberanță are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EXUBERANȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie într-o bună zi sau dimineață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul exuberanță are forma: exuberánțe
