eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție fabula


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Fabulă [ fa-bu-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU fabulă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului fabula în mai multe dicționare

Definițiile pentru fabula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a fabula
Verbul: a fabula (forma la infinitiv)
A fabula conjugat la timpul prezent:
  • eu fabulez
  • tu fabulezi
  • el ea fabulează
  • noi fabulăm
  • voi fabulați
  • ei ele fabulează
VEZI VERBUL a fabula CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












fabulă
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fabulă:
fabulă substantiv feminin [Atestat: URICARIUL XIV, 144 / Plural: fabulale / Etimologie: lat fabula] 1 (Rar) Succesiune a faptelor care compun acțiunea unei lucrări narative sau dramatice. 2 (Înv; imp) Dramă. 3 (Spc; la formaliștii ruși; îoc subiect) Evenimentele povestite într-un text narativ (în raport cu modul în care acestea sunt prezentate). 4 Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, prin procedeul personificării animalelor, a plantelor și a lucrurilor, satirizează mentalități și moravuri, enunțând învățătură morală Cf apolog. 5-6 Fabulație (4-5).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



FABULĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ, fabule, substantiv feminin Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta.
♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; prin extensie minciună.
♦ (Rar) Subiect al unei opere literare.

– Din latina fabula.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FABULĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ substantiv feminin

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
       • scurtă narațiune la care participă animale personificate.

2. subiectul, textura unei scrieri literare.
       • povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. (< latina fabula)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FABULĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ, fabule, substantiv feminin Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; prin extensie minciună.

– Din limba franceza fabulation, latina fabulatio.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



FABULĂ
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ (< fabula) substantiv feminin

1. Specie a genului epic, alegorică, în versuri sau în proză, având ca personaje animale, plante, lucruri, cu ajutorul cărora sunt satirizate, în scop moralizator, mentalități umane. Au scris forme: Esop, Fedru, La Fontaine, Krîlov, greacă Alexandrescu, Al. Donici, T. Arghezi ș.a.

2. (Rar) Subiectul unei opere literare.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

FABULĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ, fabule, substantiv feminin Scurtă povestire alegorică (de obicei în versuri) ai cărei eroi sînt mai ales animale sau lucruri personificate și în care autorul satirizează anumite moravuri și deprinderi cu scopul de a le îndrepta. Fabula a constituit în toate timpurile un gen polemic de mare eficacitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 3/1.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FABULĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ substantiv feminin

1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.

2. Subiectul, textura unei scrieri literare.
♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< latina fabula].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

fabulă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fabulă:
*fábulă forme, plural e (latina fábula, din aceĭașĭ răd. cu fama, faĭmă). Mică povestire, de ordinar în versurĭ, care ascunde moralitatea supt vălu uneĭ ficțiunĭ: fabulele luĭ Esop, Fedru, Lafontaine, Donicĭ. Mit, poveste: zeiĭ din fabulă. Legendă, istorie falsă: vorba asta e o fabulă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

FABULĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ fabulae forme

1) Creație literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării.

2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale.

3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
Forme diferite ale cuvantului fabula: fabulae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fabulă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fabulă:
fabulă forme

1. povestire alegorică ce conține un adevăr moral sub vălul unei ficțiuni ușoare: fabulele lui Donici; 2 lucru plăsmuit: e o fabulă;

3. pricină de râs: a ajuns fabula orașului;

4. mitologie: zeii fabulei.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

fabulă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru fabulă:
fábulă (fábule), substantiv feminin

– Povestire scurtă alegorică. latina fabula (secolul XIX).

– derivat (din limba franceza ) fabulist, substantiv masculin; fabulos, adjectiv; fabulați(un)e, substantiv feminin; confabula, verb reflexiv conform faulă.
Forme diferite ale cuvantului fabula: fábule

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

FABULA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FABULA:
FABULÁ, fabulez, verb

I. tranzitiv A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; prin extensie a minți.

– Din limba franceza fabuler.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FABULA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FABULA:
FABULÁ, fabulez, verb

I. tranzitiv A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; prin extensie a minți.

– Din limba franceza fabuler.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

fabula
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fabula:
fabula vit [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: fabulalez Etimologie: franceza fabuler] 1 A imagina fapte, întâmplări etc., prezentându-le ca reale sau posibile. 2 (Pex) A minți.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FABULA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FABULA:
FABULÁ verb

I. trecut A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< limba franceza fabuler].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FABULA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FABULA:
FABULÁ verb trecut a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< limba franceza fabuler)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

fabulă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fabulă:
fabulă substantiv verbal ACȚIUNE. AFABULAȚIE. FABULAȚIE. INTRIGĂ. SUBIECT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fabula
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fabula:
fabulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu fabuléz, persoana a treia singular: el / ea și plural fabuleáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

FABULA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FABULA:
FABULÁ verb vezi inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

fabulă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fabulă:
fábulă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fábulei; plural fábule
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

FABULĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FÁBULĂ substantiv (literar) (popular) tâlc. (O fabula de Esop.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

fabulă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fabulă:
fábulă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fábulei; plural fábule
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

FABULĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FABULĂ:
FABULĂ substantiv (literar) (popular) tîlc. (O fabula de Esop.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fabula
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fabula:
*fabulá (a fabula) verb, indicativ prezent 3 fabuleáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FABULA'
FabriciuFABRICIUSfăbricúțăFABRYFÁBULĂFABULÁREFABULÁȚIEFABULAȚIÚNEfabulatoriu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fabula
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fabula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Fabulă substantiv feminin [Atestat: URICARIUL XIV, 144 / Plural: fabulale / Etimologie: lat fabula] 1 Rar Succesiune a faptelor care compun acțiunea unei lucrări narative sau dramatice.
FÁBULĂ fabulae forme 1 Creație literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării.
Fabula vit [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: fabulalez Etimologie: franceza fabuler] 1 A imagina fapte, întâmplări etc.
O fabula de Esop.
O fabula de Esop.
*fabulá a fabula verb, indicativ prezent 3 fabuleáză.

GRAMATICA cuvântului fabula?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fabula.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fabula poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

CUM DESPART ÎN SILABE fabulă?
Vezi cuvântul fabulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fabulă?
[ fa-bu-lă ]
Se pare că cuvântul fabulă are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fabula

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nici un cap de ață?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
curent de aer antrenat între două suprafețe aflate în mișcare relativă și care servește ca lubrifiant
ce mai e nou? ce se aude? așa ți-e povestea?
absolut nimic
numele unui joc de copii; de-a baba-gaia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?