 | as |
|
| Factitiv [ fac-ti-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU factitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului factitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru factitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV, -Ă, factitivi, -e, adjectiv (gramatică; de obicei în expresie) Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază; verb cauzativ. În fraza «varza acră ruginește cuțitul» verbul «a rugini» este factitiv. Forme diferite ale cuvantului factitiv: factitiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV, -Ă, factitive, adjectiv (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din limba franceza factitif. Forme diferite ale cuvantului factitiv: factitiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV, factitive, adjectiv (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din limba franceza factitif. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV factitivă ( factitivi, factitive) și substantival: Verb factitiv verb tranzitiv, care arată că subiectul determină pe cineva să realizeze acțiunea verbului; verb cauzativ. /<fr. factitif Forme diferite ale cuvantului factitiv: factitivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru factitiv: factitiv sn, a [Atestat: DA / Plural: factitive / Etimologie: franceza factitif] (Grm) 1-2 (Verb tranzitiv) care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune Si: (verb) cauzativ. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV adjectivn. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază. [< limba franceza factitif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV adjectiv verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< limba franceza factitif) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza factitif): în sintagma verb factitiv (vezi). Forme diferite ale cuvantului factitiv: factitiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru factitiv: factitív adjectiv masculin, plural factitívi; forme singular factitívă, plural factitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru factitiv: factitív1 adjectiv masculin; forme factitívă, plural factitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTITIV: FACTITIV adjectiv (gramatică) cauzativ. (Verb factitiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru factitiv: factitív substantiv neutru, plural factitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru factitiv: factitív2 substantiv neutru, plural factitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACTITIV' FACȚIONÁL, -ĂFACȚIONÁRFACȚIÓSfáctisFACTITÍVFACTITÍVĂFACȚIÚNEFACTOLÓGICFACTOLOGÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL factitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului factitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FACTITÍV factitivă factitivi, factitive și substantival: Verb factitiv verb tranzitiv, care arată că subiectul determină pe cineva să realizeze acțiunea verbului; verb cauzativ. Factitiv sn, a [Atestat: DA / Plural: factitive / Etimologie: franceza factitif] Grm 1-2 Verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune Si: verb cauzativ. Verb factitiv. Verb factitiv. |
GRAMATICA cuvântului factitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului factitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul factitiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE factitiv? Vezi cuvântul factitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul factitiv?[ fac-ti-tiv ] Se pare că cuvântul factitiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL factitiv Inţelegi mai uşor cuvântul factitiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFACTITÍV, -Ă, factitivi, -e, adjectiv gramatică; de obicei în expresie Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază; verb cauzativ = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază FACTITÍV adjectiv verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL factitiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial c-o fi tunsă, c-o fi rasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul factitiv are forma: factitíve
