 | as |
|
| Facultate [ fa-cul-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU facultate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului facultate în mai multe dicționareDefinițiile pentru facultate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru facultate: facultate substantiv feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 43 / Plural: facultatetăți / Etimologie: franceza faculté, lat facultas, – atis] 1 (Adesea la pl) Însușire fizică, intelectuală sau morală a cuiva Si: aptitudine. 2 (Înv; îs) facultatetățile sufletului Denumire dată proceselor psihice fundamentale (inteligența, afectivitatea și voința). 3 Capacitate a unui fenomen, obiect etc. de a se dezvolta, de a acționa. 4 Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se predau discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. 5 Local unde funcționează o facultate (4). 6 Personalul unei facultăți (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE, facultăți, substantiv feminin 1. Capacitate, posibilitate morală sau intelectuală; aptitudine. Facultatea gîndirii. Deplinătatea facultăților mintale. ▭ Punîndu-și în lucrare propriile lui facultăți, copilul va căpăta un început de onestitate intelectuală. VLAHUȚĂ, O. A. 189. 2. Unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei universități, pusă sub conducerea unui decan și cuprinzînd mai multe catedre, pentru pregătirea studenților și aspiranților într-un anumit domeniu de specialitate. Facultate de filologie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE, facultăți, substantiv feminin 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din limba franceza faculté, latina facultas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE, facultăți, substantiv feminin 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din limba franceza faculté, latina facultas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru facultate: *facultáte forme (latina facúltas, -átis, despre fácul, formă veche îld. fácilis, de unde vine facílitas, facilitate). Putere fizică saŭ morală de a face ceva, proprietate: magnetu are facultatea de a atrage feru. figurat Dreptu de a face un lucru: facultatea de a dispune de averea ta. Diviziunea uneĭ universitățĭ și corpu profesorilor eĭ: facultatea de litere, științe, medicină, drept și teologie. plural Calitățĭ intelectuale: acest copil e lipsit de facultățĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE substantiv feminin I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. • însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< limba franceza faculté, latina facultas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru facultate: facultate forme 1. mijlocul, puterea sau dreptul de a face ceva: omul are facultatea de a-și exprima cugetările sale prin vorbe; 2. aptitudine fizică sau morală, talent: facultatea de a vorbi frumos; 3. diviziunea unei universități și corpul profesorilor însărcinați cu învățământul superior, științific sau literar: Facultatea de litere, științe, medicină, drept, teologie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE substantiv feminin 1. Capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală care permite unei ființe de a se comporta și de a acționa într-un anumit fel. 2. Unitate didactică științifică și administrativă în cadrul unei universități sau al unui institut de învățământ superior, condusă de un decan. [conform limba franceza faculté, latina facultas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE1 facultateăți forme 1) Posibilitate de acțiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispoziție naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine. 3) Forță morală sau intelectuală. [G.-D. facultății] /<fr. faculté, latina facultas, facultateatis Forme diferite ale cuvantului facultate: facultateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTÁTE2 facultateăți forme Subdiviziune didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se pregătesc specialiști de calificare înaltă într-un anumit domeniu. [G.-D. facultății] /<fr. faculté, latina facultas, facultateatis Forme diferite ale cuvantului facultate: facultateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACULTATE: FACULTATE s. 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (facultate intelectuale.) 2. însușire, proprietate. (Magnetul are facultate de a atrage fierul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru facultate: facultáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat facultății; plural facultăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru facultate: facultáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat facultắții; plural facultắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru facultate: facultate substantiv feminin singular perioadă de detenție. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACULTATE' FACTURIÉRFĂCẮUFÁCULĂfacultăFACULTÁTEFACULTATÍVFĂCÚTFADFadei |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL facultate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului facultate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 43 / Plural: facultatetăți / Etimologie: franceza faculté, lat facultas, – atis] 1 Adesea la pl Însușire fizică, intelectuală sau morală a cuiva Si: aptitudine. 2 Înv; îs facultatetățile sufletului Denumire dată proceselor psihice fundamentale inteligența, afectivitatea și voința. FACULTÁTE1 facultateăți forme 1 Posibilitate de acțiune; capacitate; aptitudine. Faculté, latina facultas, facultateatis. FACULTÁTE2 facultateăți forme Subdiviziune didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se pregătesc specialiști de calificare înaltă într-un anumit domeniu. Faculté, latina facultas, facultateatis. Facultate intelectuale. Magnetul are facultate de a atrage fierul. Facultateăți intelectuale. |
GRAMATICA cuvântului facultate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului facultate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul facultate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE facultate? Vezi cuvântul facultate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul facultate?[ fa-cul-ta-te ] Se pare că cuvântul facultate are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL facultate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în expresie a tăcea mâlc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul facultate are forma: facultăți
