 | as |
|
| Falangă [ fa-lan-gă ] VEZI SINONIME PENTRU falangă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului falanga în mai multe dicționareDefinițiile pentru falanga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru falangă: falangă1 substantiv feminin [Atestat: (secolul XVII) MOLITVELNIC, ap. GCR I, 228/34 / V: falangangie / Plural: falangange / Etimologie: franceza phalange, (2, 3) gr φάλαγξ] 1 Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2 (Înv) Corp de soldați. 3 (În Grecia antică) Formație de infanteriști înarmați cu lănci (grele) și dispuși în rânduri compacte. 4 (Fig) Grup compact și omogen de oameni care luptă pentru același scop. 5 Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 6 (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază a societății viitoare, formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ2, falange, substantiv feminin (În antichitate) Formație de infanterie cu rînduri compacte. Falanga macedoneană. • (Poetic) De trei ori și-au ridicat Carpații falangele de stînci împotriva ei [a Bistriței]... de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare, în sunete de fanfară, peste prăbușirile uriașelor zăgazuri. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. ♦ (Astăzi numai figurat) Grup compact și omogen de oameni. Trebuie să răspîndim cultura în straturi cît mai largi, trebuie să ne creem o falangă de oameni învățați, de artiști mari, de scriitori care să deschidă mintea tuturor romînilor. CAMIL PETRESCU, O. I 304. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ1, falange, substantiv feminin 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ figurat Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din limba franceza phalange. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ1, falange, substantiv feminin 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formație de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite. • figurat Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 4. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. – Din limba franceza phalange. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru falangă: falángă (fălắngi), substantiv feminin – 1. Sul de lemn în care legau condamnații care erau bătuți la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime și elevilor la școală, desființată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Variante (învechit) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. limba neogreacă φάλαγγας (Lokotsch 578), conform limba turcă falaka (de unde variantă), limba bulgară falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, substantiv feminin (os de la degete), din greacă φάλαγξ, prin intermediul latina phalanga, limba franceza phalange, și al lui parîngă. – derivat falanster, substantiv neutru, din limba franceza phalanstère; falansterian, adjectiv Forme diferite ale cuvantului falanga: fălắngi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ substantiv feminin I. 1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (prin extensie) corp de soldați, trupă, armată. 2. (figurat) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< limba franceza phalange, latina, greacă phalanx) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ2 substantiv feminin 1. Formație de soldați pedeștri, spartani sau macedoneni, înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte; (prin extensie) corp de soldați, trupă armată. 2. (figurat) Grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. Grupare politică fascistă (din Spania). [< limba franceza phalange, conform latina phalanx, greacă phalanx] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ3, falange, substantiv feminin (Învechit) Sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele condamnaților, pentru a fi bătuți la tălpi. Am învățat la dascălul Gaitani, cel care bătea la falangă. ALECSANDRI, T. I 282. Nu era vorbă de nimic altă decît... a pune la falangă pe stolnicii curții. NEGRUZZI, S. I 287. Puse mîna pe Dimu și-l bătu la falangă pînă ce-și dete sufletul în groaznice dureri. BĂLCESCU, O. II 292. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ2 falangage forme 1) (în Grecia antică) Formație de luptă constituită dintr-o unitate compactă de pedestrași înarmați cu lănci. 2) (în doctrina unor socialiști utopici) Comună de muncă, concepută ca bază a societății. 3) (în Spania franchistă) Grupare politică și paramilitară de orientare fascistă. 4) Grup compact și omogen de persoane care luptă pentru o cauză comună. /<fr. phalange Forme diferite ale cuvantului falanga: falangage Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru falangă: falangă2 substantiv feminin [Atestat: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 227/26 / V: falangalaga (A: nct) / Plural: falangange / Etimologie: ngr φάλαγγας] 1 (Înv) Sul de lemn de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. 2 (Pex) Bătaie la tălpi. 3 (Îe) A pune (sau a bate) la falanga A bate la tălpi. 4 (Îae) A bate rău. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ3 falangage forme 1) (în feudalism) Instrument de tortură constând dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi bătut la tălpi. 2) Bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. /<ngr. falangas Forme diferite ale cuvantului falanga: falangage Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ2, falange, substantiv feminin Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; prin extensie bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din limba neogreacă fálangas. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ2, falange, substantiv feminin Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; prin extensie bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din limba neogreacă fálangas. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ1, falange, substantiv feminin (anatomie) Fiecare dintre oasele mici care alcătuiesc scheletul degetelor. Trei falange de fiecare deget, afară de degetul mare care are două falange. ANATOMIA 146. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru falangă: falangă forme 1. corp de infanterie la cei vechi: falangă macedoneană; 2. orice fel de trupe. ║ anatomie fiecare din oasele cari compun degetele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ1 substantiv feminin Fiecare dintre oscioarele care formează scheletul degetelor. [< limba franceza phalange]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FALANGĂ: FALÁNGĂ1 falangage forme Os mic care formează scheletul unui deget. /<fr. phalange Forme diferite ale cuvantului falanga: falangage Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru falangă: falángă substantiv feminin, genitiv dativ articulat falángei; plural falánge Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru falangă: falángă substantiv feminin, genitiv dativ articulat falángei; plural falánge Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FALANGA' fălăluífălăluialăFĂLĂLUÍREfălancFALÁNGĂfalangérfalangétăfalangiánfalangie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL falangă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului falangă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 228/34 / V: falangăngie / Plural: falangănge / Etimologie: franceza phalange, 2, 3 gr φάλαγξ] 1 Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. FALÁNGĂ2 falangăge forme 1 în Grecia antică Formație de luptă constituită dintr-o unitate compactă de pedestrași înarmați cu lănci. III, 227/26 / V: falangălaga A: nct / Plural: falangănge / Etimologie: ngr φάλαγγας] 1 Înv Sul de lemn de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. 3 Îe A pune sau a bate la falangă A bate la tălpi. FALÁNGĂ3 falangăge forme 1 în feudalism Instrument de tortură constând dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi bătut la tălpi. FALÁNGĂ1 falangăge forme Os mic care formează scheletul unui deget. |
GRAMATICA cuvântului falangă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului falangă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul falangă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE falangă? Vezi cuvântul falangă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul falangă?[ fa-lan-gă ] Se pare că cuvântul falangă are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial și argotic a avea igrasie la cap sau la mansardă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul falangă are forma: falánge
