 | as |
|
| Faptă [ fap-tă ] VEZI SINONIME PENTRU faptă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fapta în mai multe dicționareDefinițiile pentru fapta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru faptă: fáptă, fapte substantiv feminin Acțiune săvârșită; act îndeplinit de cineva; fapt, lucrare, activitate. ♦ (Despre Dumnezeu) Facere, creare. • Faptele sfinților apostoli = ultima carte istorică a Noului Testament, scrisă în anul 75 despre Hr. de sf. apostol Luca, autorul evangheliei a treia. Are 28 cap. și se ocupă de perioada cuprinsă între înălțarea lui Iisus la cer (anul 33 despre Hr.) și sfârșitul primei captivități romane a lui Pavel, relatând cronologic faptul istoric al întemeierii termen bisericesc creștine și răspândirea creștinismului în lumea iudaică și apoi în cea păgână greco-romană. Cuprinde în partea întâi (cap. 1-12) arătarea Mântuitorului apostolilor Săi, alegerea lui Matia în locul trădătorului Iuda și începerea activității apostolilor, iar în partea a doua (cap. 13-28) convertirea minunată a lui Pavel și activitatea sa misionară în Imperiul roman. Ca și în evanghelia a treia, cartea este scrisă într-o limbă greacă foarte frumoasă. – Din latina facta. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FAPTĂ: FÁPTĂ, fapte, substantiv feminin Acțiune săvîrșită, act îndeplinit (de cineva). Faptă bună. Faptă rea. ▭ În toate mișcările burgheze fapta nu urmează vorbei. IONESCU-RION, C. 27. Nu te teme... vei scoate-o la capătîi bun și slujba cu care te-a împovărat împăratul. Dară trebuie să știi că cu amar are să-i vină și lui la urma urmelor pentru faptele sale. ISPIRESCU, L. 27. Acestea-s faptele tale: m-am luat după capul tău cel secolul CREANGĂ, P. 84. Nu e nici o faptă fără plată. NEGRUZZI, S. I 248. • Fapte de arme = acte de eroism militar. • Locuţiune adverbiala (Învechit) În faptă = în realitate, de fapt. Caimacamul era dușman tainic al vizirului și, deși in public se arăta că se ocupă cu pregătirea și adunarea oștilor și a armelor spre a le trimete lui Ferhad, în faptă însă se silea cît putea de risipea toate pregătirile făcute. BĂLCESCU, O. II 66. Ce slujbă la stăpîn în faptă împlinești? DONICI, forme 69. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru faptă: faptă substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 115 / Plural: faptate / Etimologie: moștenit din latinescul facta (pll factum)] 1 Acțiune săvârșită de cineva Si: fapt (5), ispravă, (înv) facere (2). 2 (Îs) fapta bună Binefacere. 3 (îs) fapta rea Prejudiciu adus cuiva. 4 (Îs) Om al faptatei (sau faptelor) Om care își pune în practică năzuințele. 5 (Îas) Om cu spirit practic. 6 (Nob; îs) A pune în fapta A pune în aplicare. 7 (Îvr) Ocupație. 8 (Înv) Cauză (2). 9 (Bis; înv) Facere (7). 10 (Bis; înv) Creatură (5). 11 (Îs) faptate de arme Acte de eroism militar. 12 (Înv; îlav) În fapta În realitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FAPTĂ: FÁPTĂ, fapte, substantiv feminin Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. • Fapte de arme = acte de eroism militar. • Locuţiune adverbiala (învechit) În faptă = în realitate, de fapt. – latina facta (plural lui factum) devenit singular forme Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FAPTĂ: FÁPTĂ, fapte, substantiv feminin Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. • Fapte de arme = acte de eroism militar. • Locuţiune adverbiala (învechit) În faptă = în realitate, de fapt. – latina facta (plural lui factum) devenit singular forme Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru faptă: fáptă forme, plural e (despre fapt). Fapt, operă, acțiune: a face o faptă bună. Fapt ilustru: faptele unuĭ rege, faptele apostolilor. Realitate: faptele distrug teoriile. După faptă, și plata, după cum e fapta, așa și răsplata. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPTĂ: FAPTĂ s. 1. lucru. (A comis o fapta nedemnă.) 2. ispravă. (Ce fapta ai mai comis?) 3. acțiune, operă. (fapta de binefacere.) 4. act, acțiune, (învechit) deală, (figurat) pasiv (Răspund de faptaele mele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPTĂ: FÁPTĂ faptae forme Acțiune săvârșită de cineva; treabă. fapta eroică. • În fapta în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta Forme diferite ale cuvantului fapta: faptae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru faptă: faptă forme fapt determinat, acțiune: nu vorbe, ci fapte. [latina FACTA, (plural din FACTUM), luat ca singular]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru faptă: fáptă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fáptei; plural fápte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru faptă: fáptă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fáptei; plural fápte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FAPTA' FaonfapnicfapnicăFAPTFÁPTĂFĂPTÁȘfăptáșăfăptélnicFÁPTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL faptă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului faptă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 115 / Plural: faptăte / Etimologie: moștenit din latinescul facta pll factum] 1 Acțiune săvârșită de cineva Si: fapt 5, ispravă, înv facere 2. 2 Îs faptă bună Binefacere. 3 îs faptă rea Prejudiciu adus cuiva. 4 Îs Om al faptătei sau faptelor Om care își pune în practică năzuințele. 6 Nob; îs A pune în faptă A pune în aplicare. 11 Îs faptăte de arme Acte de eroism militar. 12 Înv; îlav În faptă În realitate. A comis o faptă nedemnă. Ce faptă ai mai comis? 3. Faptă de binefacere. Act, acțiune, învechit deală, figurat pasiv Răspund de faptăele mele. A comis o faptă nedemnă. Ce faptă ai mai comis? 3. Faptă de binefacere. Act, acțiune, învechit deală, figurat pasiv Răspund de faptăele mele. FÁPTĂ faptăe forme Acțiune săvârșită de cineva; treabă. Faptă eroică. • În faptă în realitate. |
GRAMATICA cuvântului faptă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului faptă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul faptă poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE faptă? Vezi cuvântul faptă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul faptă?[ fap-tă ] Se pare că cuvântul faptă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL faptă Inţelegi mai uşor cuvântul faptă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Faptele sfinților apostoli = ultima carte istorică a Noului Testament, scrisă în anul 75 despre Hr Fapte de arme = acte de eroism militar Locuţiune adverbiala Învechit În faptă = în realitate, de fapt Fapte de arme = acte de eroism militar Locuţiune adverbiala învechit În faptă = în realitate, de fapt Fapte de arme = acte de eroism militar Locuţiune adverbiala învechit În faptă = în realitate, de fapt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL faptă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cuiva un avertisment?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul faptă are forma: fápte
