eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție faptuitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Făptuitor [ făp-tu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU făptuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului faptuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru faptuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR:
FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. vezi făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146.

– Pronunțat: -tu-i-.
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



FĂPTUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR:
FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme

1. Făptaș.

2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [ pronunție: -tu-i-]

– Făptui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FĂPTUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR:
FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme

1. Făptaș.

2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [ pronunție: -tu-i-]

– Făptui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

făptuitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru făptuitor:
făptuitor, faptuitoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 146 / Plural: faptuitori, faptuitoroare / Etimologie: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: faptuitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



FĂPTUITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTUITOR:
FĂPTUITOR substantiv (juridic)

1. făptaș, infractor, răufăcător. (faptuitor a fost condamnat.)

2. autor, făptaș, (învechit) pricinuitor. (faptuitor furtului.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FĂPTUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR:
FĂPTUITÓR faptuitori m.

1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva.

2) vezi FĂPTAȘ. [silabe -tu-i-] /a făptui + sufix faptuitortor
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: faptuitori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

făptuitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru făptuitor:
făptuitór, -oáre adjectiv Făptaș, care făptuĭește.
Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

făptuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru făptuitor:
făptuitór substantiv masculin (silabe -tu-i), plural făptuitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

făptuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru făptuitor:
făptuitór (-tu-i-) substantiv masculin, plural făptuitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

făptuitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru făptuitor:
făptuitor m. cel ce făptuiește.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'FAPTUITOR'
FĂPTUÍFĂPTUÍREfăptuitfăptuitoáreFĂPTUITÓRFAPTUL-MÁREFĂPTÚRĂFARFĂRĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL făptuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului făptuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Făptuitor, făptuitoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: NEGRUZZI, S.
II, 146 / Plural: făptuitori, făptuitoroare / Etimologie: făptui + -itor] 1 Făptaș.
Făptuitor a fost condamnat.
Făptuitor furtului.
FĂPTUITÓR făptuitori m.
[silabe -tu-i-] /a făptui + sufix făptuitortor.



GRAMATICA cuvântului făptuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului făptuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul făptuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul făptuitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul făptuitor are forma: făptuitóri
VEZI PLURALUL pentru făptuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE făptuitor?
Vezi cuvântul făptuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făptuitor?
[ făp-tu-i-tor ]
Se pare că cuvântul făptuitor are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL făptuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pământ fertil, rodnic
varietate de mere mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu
a face economii, a deveni mai econom
în mod serios
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app