eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție farima


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Fărîma [ fă-rî-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU fărîma PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului farima în mai multe dicționare

Definițiile pentru farima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂRÎMA:
FĂRÎMÁ, fărî́m, verb

I. tranzitiv A preface (ceva) în fărîme, a rupe în bucăți, a frînge, a sparge; figurat a zdrobi, a nimici, a distruge. vezi sfărîma. Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80. D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523.
       • (Poetic) Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179. Copitele cailor fărîmau apa în stropi. id. forme J. 706. Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24.
       • Expresia: A-și fărîma capul = a-și bate capul, vezi bate.
♦ reflexiv A se destrăma. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67.

– Variante: fărmá (fărm și farm) (ANGHEL, Î. G. 9, SBIERA, P. 146, EMINESCU, O. I 83) verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



FĂRÎ́MĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂRÎ́MĂ:
FĂRÎ́MĂ, fărîme, substantiv feminin Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a spart, s-a rupt, s-a frînt etc.); firimitură. Fărîmă de pîine.
       • figurat Cum ar fi verb reflexiv:ut minerii din Sasca și Donau... Să strîngă-n suflet, calde, fărîmele de soare. VINTILĂ, O. 25. [Papagalul] își umbrea din nou fărîma de aur din ochi... și recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43.
       • Expresia: A (se) face (mici sau mii și) fărîme = a (se) fărîma, a (se) zdrobi, a (se) nimici. Carul s-a stricat... Și mici fărîme s-a făcut. SEVASTOS, N. 211. Cînd au socotit zmeii că l-au buchisat cum se cade și că l-au făcut fărîme, au intrat în casă bucuroși. SBIERA, P. 183. Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu. ISPIRESCU, L. 131. Am o cățea cu dinții de oțel și, de i-oi da drumul, te face mii și fărîme! CREANGĂ, P. 90.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FĂRÎMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂRÎMĂ:
FĂRÎMĂ s.

1. bucățică, pic, (regional) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilvania) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilvania) smicăraie, (Banat) smicurătură. (Mănîncă o farima de pîine.)

2. firimitură, (regional) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat farimaele de pîine de pe masă.)

3. fir. pic, picătură, pișcătură, strop, (regional) piculete, strelice, țîră, (Moldova și Muntenia) sleamă, (figurat) scînteie. (Nici o farima de...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fărî́mă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fărî́mă:
fărî́mă forme, plural e (despre fărîm). Bucățică foarte mică: dă-mĭ o fărîmă de pîne. figurat A avea o fărîmă de speranță.

– Maĭ rar sf-. La Cost. (1, 285) fărímă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



FĂRÎMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂRÎMA:
FĂRÎMA verb a (se) sfărîma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fărimă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fărimă:
fărímă, vezi fărîmă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'FARIMA'
fărgăufărhiuțăfaríjfărî́mfărímăFĂRÎMÁREFĂRÎMÁTFĂRÎMĂTÓRfărîmătúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fărimă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fărimă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mănîncă o fărimă de pîine.
A adunat fărimăele de pîine de pe masă.
Nici o fărimă de.



GRAMATICA cuvântului fărimă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fărimă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fărimă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fărimă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE fărîma?
Vezi cuvântul fărîma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fărîma?
[ fă-rî-ma ]
Se pare că cuvântul fărîma are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL fărimă
Inţelegi mai uşor cuvântul fărimă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-și fărîma capul = a-și bate capul, vezi bate
A se face mici sau mii și fărîme = a se fărîma, a se zdrobi, a se nimici



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chimie; în sintagma punte de hidrogen?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a cantitate de electricitate; b masă electrică; sarcină magnetică
râs puternic, zgomotos, cu hohote
legătură de hidrogen
a cloci
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app