eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție fatuitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Făţuitor [ fă-ţu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU făţuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului fatuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru fatuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru

1. S. m. și forme Persoană care fățuiește.

2. substantiv neutru Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.

3. S. forme Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă.

4. substantiv neutru Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [ pronunție: -țu-i-]

– Fățui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FĂȚUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, substantiv

1. S. m. și forme Persoană care fățuiește.

2. substantiv neutru Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.

3. S. forme Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă.

4. substantiv neutru Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [ pronunție: -țu-i-]

– Fățui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

fățuitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitor, fatuitoroare [Atestat: DAME, T. 103 / V: fețfatuitor / P: fatuitorțu-ifatuitor / Plural: fatuitori, fatuitoroare / Etimologie: fățui + -tor] 1-2 substantiv masculin și feminin Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 substantiv feminin Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: fatuitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FĂȚUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR fatuitoroáre n.

1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn.

2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + sufix fatuitortor
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FĂȚUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR1, fățuitoare, substantiv neutru Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. vezi rindea.
♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor.

– Pronunțat: -țu-i-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FĂȚUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR2, -OÁRE, fățuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care fățuiește colile de tipar.

– Pronunțat: -țu-i-.
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FĂȚUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂȚUITÓR:
FĂȚUITÓR fatuitoroáre (fatuitoróri, fatuitoroáre) m. și forme Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + sufix fatuitortor
Forme diferite ale cuvantului fatuitor: oáre fatuitoróri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fățuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitór (persoană) substantiv masculin (silabe -țu-i-), plural fățuitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fățuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitór (unealtă) substantiv neutru (silabe -țu-i), plural fățuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fățuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitór1 (persoană) (-țu-i-) substantiv masculin, plural fățuitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fățuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitór2 (unealtă) (-țu-i-) substantiv neutru, plural fățuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fățuitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fățuitor:
fățuitor substantiv verbal RINDEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'FATUITOR'
FĂȚUÍREFĂȚUÍTFATUITÁTEFĂȚUITOÁREFĂȚUITÓRfățuiturăFÁTUMfaturăFĂTÚȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fățuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fățuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Fățuitor, fățuitoroare [Atestat: DAME, T.
103 / V: fețfățuitor / P: fățuitorțu-ifățuitor / Plural: fățuitori, fățuitoroare / Etimologie: fățui + -tor] 1-2 substantiv masculin și feminin Persoană care fățuiește 8-9.
FĂȚUITÓR fățuitoroáre n.
/a fățui + sufix fățuitortor.
FĂȚUITÓR fățuitoroáre fățuitoróri, fățuitoroáre m.
/a fățui + sufix fățuitortor.

GRAMATICA cuvântului fățuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fățuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fățuitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fățuitor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul fățuitor are forma: fățuitóri
VEZI PLURALUL pentru fățuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE făţuitor?
Vezi cuvântul făţuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făţuitor?
[ fă-ţu-i-tor ]
Se pare că cuvântul făţuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fățuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bune oficii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fără multă discuție, repede
a căuta sau a găsi cu orice preț greșeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăți pe nedrept
intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea
a avea lipsuri, a nu satisface
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app