eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție fi


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Fi [ fi ]
VEZI SINONIME PENTRU fi PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului fi în mai multe dicționare

Definițiile pentru fi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a fi
Verbul: a fi (forma la infinitiv)
A fi conjugat la timpul prezent:
  • eu sunt
  • tu ești
  • el ea este
  • noi suntem
  • voi sunteți
  • ei ele sunt
VEZI VERBUL a fi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












FI
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FI:
FI, sînt, verb IV. intranzitiv A. Verb predicativ.

1. A exista, a avea ființă. Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P.

1.
       • Expresia: (În legătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treacă-meargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo. ▭ De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 464.

2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată sau subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo?

– Eu.

– Cine eu?

– Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308.
       • (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30.
♦ A-și avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298.

3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N.

7.
       • (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 259. (În legătură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191.

4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea locuțiune Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284.
       • (Repetat, formează diferite construcții, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor sau înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269.
       • Expresia: Fie! = a) (exprimînd consimțirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu!

– Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L.

3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan?

– Da cum să nu fie, d-le Paraipan? despre zamfirescu, R. 88.5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșiile?

6. (În explicații superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fi semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58.
       • Expresia: A nu fi a bine (sau a bună) = a nu fi semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1.Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expresia: A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV

8. A fi cu eineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306.

2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume predicativ exprimă o stare sau o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147.
       • Expresia: Ce mi-i (ți-i etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mi-i verb reflexiv:emea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Ți-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69.
       • impersonal (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt

– Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143.3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M.

8. Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T.

12. Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89.
       • Expresia: A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B.

11. Mi-e (ți-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mi-e (ți-e etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (ți-e etc.) că... (sau să nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = mă tem (te temi etc.) că... (sau să nu... ). Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152.

4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. vezi

4. Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui verb reflexiv:încean. ALECSANDRI, P. P.

2. Cînd este a se face verb reflexiv:eo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri in calea mortului. id. ib. 140.
       • (Urmat sau precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L.

2.
       • (Rar, la forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

12. 5.(De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86.
♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șă-ți țes o haină. EMINESCU, N.

9. Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247.
       • Expresia: (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cît p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80.

6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de făcut verb reflexiv:eo șmichirie, pănă mai este încă verb reflexiv:eme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar.

I. Construit cu un participiu variabil, servește la formarea conjugării pasive. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133.
       • (Cu repetarea pleonastică a participiului) Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97.

II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugării active.

1. Cu viitorul I se formează viitorul anterior. Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris.

2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65.

3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45.

4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt.

5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7.

III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, servește la alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I

6.

– Forme gramaticale: prezent industrie sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntém (accentuat și sî́ntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perfectul simplu fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ persoană persoana a doua singular: tu fii (negativ nu fi); participiu fost.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

fi
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fi:
fi1 vi [Atestat: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / prezentul indicativ: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fură (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / Etimologie: moștenit din latinescul sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fî. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Și: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Și: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de deteminări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o fi,o fi! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O fi Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Și: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (îe) A nu fi bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A fi cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) fi Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FI:
FI, sunt, verb IV. intranzitiv A. (Verb predicativ)

1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.
       • Expresia: De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!.

2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo?
♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești?

3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.
       • Expresia: Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată.
       • (impersonal; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci.

4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea locuțiune Mi-a spus cum a fost.
       • Expresia: Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (familial) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)?

5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele?

6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?
       • Expresia: A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă)

1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.
       • Expresia: A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută).

2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.
       • Expresia: Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (familial) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul!

3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.
       • locuțiune verbala A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi.
       • Expresia: Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat.
       • Expresia: Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...).

4. (impersonal; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece.

5. (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară.

6. (impersonal; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar)

I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute.

II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active).

1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat.

2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat.

3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus.

4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul.

5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume?

III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prezent industrie sunt (familial și popular îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (accentuat și: suntém); imperfect eram (pr. ieram); perfectul simplu fui (regional fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imperativ persoană persoana a doua singular: tu fii (negativ nu fi); participiu fost]

– latina sum, *fui, *fire (= fieri).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FI:
FI, sunt, verb IV. intranzitiv A. (Verb predicativ)

1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi.
       • Expresia: De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!.

2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo?
♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești?

3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.
       • Expresia: Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată.
       • (impersonal; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci.

4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea locuțiune Mi-a spus cum a fost.
       • Expresia: Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (familial) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)?

5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele?

6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?
       • Expresia: A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă)

1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.
       • Expresia: A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută).

2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten.
       • Expresia: Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (familial) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul!

3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu.
       • locuțiune verbala A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi.
       • Expresia: Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...).

4. (impersonal; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece.

5. (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară.

6. (impersonal; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar)

I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute.

II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active).

1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat.

2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat.

3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus.

4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul.

5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume?

III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prezent industrie sunt (familial și popular îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (accentuat și: suntém); imperfect eram (pr. ieram); perfectul simplu fui (regional fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imperativ persoană persoana a doua singular: tu fii (negativ nu fi); participiu fost]

– latina sum, *fui, *fire (= fieri).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



FI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FI:
FI verb

1. a exista, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (regional) a lăbădui, (învechit) a dăinui. (Cît fi, omul învață.)

2. a dăinui, a dura, a exista, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va fi lumea și pămîntul; vechi obicei care fi și astăzi.)

3. a se afla, a exista, a se găsi, (popular) a sta. (fi acolo mărfuri de bună calitate.)

4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul fi pe masă nedesfăcut.)

5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (fi printre invitați.)

6. a se afla, a se găsi, a se situa, a veni, (învechit și popular) a cădea. (Satul fi pe Olt.)

7. a domicilia, a locui, a sta, a ședea, (popular) a hălădui, a sălășlui, (învechit șl regional) a băciui, (regional) a sălăși, (învechit) a sălășui. (Mama fi la Bacău.)

8. a avea, a exista, a se găsi. (fi cine să m-ajute.)

9. a constitui, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol fi partea principală a lucrării.)

10. a însemna, a semnifica. (Ce fi cînd visezi un porumbel?)

11. a se întîmpla, a se petrece. (Cum a fi?)

12. a proveni, a se trage. (De unde fi?)

13. a trebui, a urma. (Cînd va fi să plec.)

14. a costa, a face, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît fi metrul de stofă?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fi:
fi2 (a fi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sunt, neacc. (popular) -s (mi-s, ăștia-s), (regional) îs, persoana a doua singular: tu ești [e pronume ie], persoana a treia singular: el / ea éste [e pronume ie], neacc. e [pronume ie], (familial) -i (ăsta-i), (regional) îi, persoana întâi plural: noi súntem, persoana a doua plural: voi súnteți; imperfect 1 erám, persoana a doua singular: tu erái, persoana a treia singular: el / ea erá, persoana a doua plural: voi eráți, persoana a treia plural: ei / ele eráu [e pronume ie], perfectul simplu persoana întâi singular: eu fuséi / fui, persoana întâi plural: noi fusérăm / fúrăm, m.m.c.p. persoana întâi singular: eu fusésem, persoana întâi plural: noi fuséserăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu să fiu, persoana a doua singular: tu să fii, 3 să fie; cond. prezent 3 ar fi / (în imprecații) fír-ar; imperativ persoana a doua singular: tu fii, negație nu fi, plural (nu) fiți; gerunziu fiínd (fi-ind); participiu fost
Forme diferite ale cuvantului fi: fia fifi

Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fi:
fi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sunt, neacc. s-,-s, îs, persoana a doua singular: tu ești [e- pronume ie-], persoana a treia singular: el / ea este [e- pronume ie-], neacc. e [pronume ie], i-, -i, îi, persoana întâi plural: noi suntém/súntem, persoana a doua plural: voi suntéți/súnteți, imperfect persoana întâi singular: eu și plural erám, persoana a doua singular: tu erái, persoana a treia singular: el / ea erá, persoana a doua plural: voi eráți, persoana a treia plural: ei / ele eráu [e- pronume ie-], perfectul simplu persoana întâi singular: eu fuséi/fui, persoana întâi plural: noi fusérăm/fúrăm, m. m. c. perf. persoana întâi singular: eu fusésem, persoana întâi plural: noi fuséserăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu fíu, persoana a doua singular: tu fíi, persoana a treia singular: el / ea și plural fíe; imperativ persoana a doua singular: tu fii, negație nu fi, plural fiți; gerunziu fiínd; participiu fost
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fi
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fi:
fi2 i [Atestat: ALECSANDRI, ap. CADE / Etimologie: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

fi
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fi:
fi (a) vezi

1. a avea ființă, a exista, a subsista;

2. a se afla. [latina FIERI].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

fi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fi:
fi1 (literă grecească) substantiv masculin, plural fi; φ, Φ
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fi
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fi:
fi și (est, popular) hi, infinitiv de la sînt.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'FI'
FEZANDÁFEZANDÁREFEZANDÁTfhiu!FIFIAFIÁBILFIABILITÁTEfiacăr

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
14-16 vp Îe Ce-o fi,o fi! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații.
18 vp Îae Merită! 19 vp Îe O fi Se poate, posibil dar eu n-aș crede! 20 vp Îe Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip.
Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp îe A nu fi bine sau a bună A prevesti ceva rău.
26 vc Îe A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă.
28 vc Îe A fi cu cineva A fi de partea cuiva într-o dispută.
fi Ajunge! 33 vc În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească A simți.
34 vc Îlv A-i fi cuiva drag cineva sau ceva A-i plăcea cineva sau ceva.
Cît fi, omul învață.
Cît va fi lumea și pămîntul; vechi obicei care fi și astăzi.
Fi acolo mărfuri de bună calitate.
Plicul fi pe masă nedesfăcut.
Fi printre invitați.
Satul fi pe Olt.
Mama fi la Bacău.
Fi cine să m-ajute.
Acest capitol fi partea principală a lucrării.
Ce fi cînd visezi un porumbel? 11.
Cum a fi? 12.
De unde fi? 13.
Cînd va fi să plec.
Cît fi metrul de stofă?.
Fi2 a fi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sunt, neacc.

GRAMATICA cuvântului fi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fi poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fi sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul fi are forma: fi

CUM DESPART ÎN SILABE fi?
Vezi cuvântul fi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fi?
[ fi ]
Se pare că cuvântul fi are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL fi
Inţelegi mai uşor cuvântul fi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna
= treacă-meargă
Fie! = a exprimînd consimțirea să se facă precum spui, accept
0 fi! = se poate, posibil
Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip
Familiar Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte
A nu fi a bine sau a bună = a nu fi semn bun
Expresia: A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire
A fi cu eineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva
A fi cu ceva = a avea ceva
= ajunge, destul
A fi cuiva drag cineva sau ceva = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi
urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv = îmi pasă, îmi vine greu sau ușor, îmi bat capul, port grija, sînt interesat
a mînca = simt simți etc
urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor = mă tem te temi etc
Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv Era mai mai sau aproape, p-aci p-aci, cît p-aci sau pe ce, tocmai, mai rar puțin era = puțin lipsea să se întîmple ceva
= în legătură cu o negație de când mă aflu sau te afli etc
= fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!
Cât e lumea și pământul = totdeauna; în construcții negative niciodată
Fie! = a accept să se facă așa cum susții; b merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil dar eu n-aș crede! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip
Familial Este? = nu-i așa că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun? 5
Ce e când ți se bate tâmpla? A nu fi bine sau a bună = a prevesti ceva rău
A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire
A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva într-o dispută
= ce importanță are, ce folos decurge din
fi = ajunge! destul! 3
locuțiune verbala A-i fi cuiva drag cineva sau ceva = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi
= urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv îmi pasă, îmi vine greu sau ușor; port grija, sunt interesat
= mă tem sau te temi etc
= în legătură cu o negație de când mă aflu sau te afli etc
= să zicem că se poate! treacă-meargă!
Cât e lumea și pământul = totdeauna; în construcții negative niciodată
Fie! = a accept să se facă așa cum spui; b merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil dar eu n-aș crede! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel
Familial Este? = nu-i așa că am dreptate, că se confirmă ce spun? 5
Ce e când ți se bate tâmpla? A nu fi bine sau a bună = a prevesti ceva rău
A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire
A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva într-o dispută
= ce importanță are, ce folos decurge din
fi = ajunge! destul! 3
locuțiune verbala A-i fi cuiva drag cineva sau ceva = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi
= urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv îmi pasă, îmi vine greu sau ușor; port grija, sunt interesat
= mă tem sau te temi etc



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fi

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune prepoziție în pofida cuiva sau a ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
mișcare aparentă de rotație a sferei cerești împreună cu aștrii care par fixați pe ea în jurul axei polilor, care durează o zi siderală
vase care aduc un lichid la un organ; nervi aferenți
în ciuda, în necazul cuiva sau a ceva
timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?