 | as |
|
| Filozof [ fi-lo-zof ] VEZI SINONIME PENTRU filozof PE ESINONIME.COM definiția cuvântului filozof în mai multe dicționareDefinițiile pentru filozof din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, substantiv masculin și forme 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei; gînditor. Primii filozofi greci mai cunoscuți au emis teorii oarecum simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 83. 2. (Popular, în forma filosof) Om învățat, priceput în toate; (mai ales) astrolog. După cîțiva ani, văzînd că nu mai vine feciorul așteptat... măria-sa a chemat pe filosofii săi și s-a sfătuit cu ei ce să facă. SADOVEANU, despre P. 8. A îmblat pe la verb reflexiv:aci și filosofi ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. 3. figurat Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. – Variantă: (popular, arhaic) filosóf substantiv masculin Forme diferite ale cuvantului filozof: -oÁfĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru filozof: filozof, filozofoafă substantiv masculin și feminin [Atestat: VARLAAM, C. 193, / V: filozofosof / A: (înv) filozofosof / Plural: filozofi, filozofoafe / Etimologie: franceza philosophe, ngr φιλόσοφος] 1 Persoană care se ocupă cu filozofia (1). 2 Persoană care are o concepție proprie în domeniul filozofiei (1) Și: gânditor 3 (Pop) Om învățat, priceput în toate. 4 (Pop; spc) Astrolog. 5 Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață Și: înțelept. 6 (Irn sau dep) Persoană afectată, cu pretenții de erudiție. Forme diferite ale cuvantului filozof: filozofoafă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, substantiv masculin și forme 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (popular) Om învățat, priceput în toate; specializare astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. [Variante: filosóf, -oáfă substantiv masculin și forme] – Din limba neogreacă philósophos, limba franceza philosophe. Forme diferite ale cuvantului filozof: -oÁfĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru filozof: filozof m. 1. cel ce cercetează cauzele și principiile lucrurilor; 2. cel ce se consacră studiului înțelepciunii; 3. om care trăiește liniștit și retras; 4. învățat în genere: 5. în graiul popular, cititor de stele: dacă veni filozoful, îl puse la stele ISP.; 6. incredul, sceptic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF filozofoáfă, (filozofófi, filozofoáfe) m. și forme 1) Persoană care a alcătuit o doctrină filozofică sau a elaborat elemente pentru o astfel de doctrină. 2) Specialist în filozofie. 3) figurat popular Persoană atotștiutoare; om înțelept. /<gr. philosophos, limba franceza philosophe Forme diferite ale cuvantului filozof: oáfă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF, -OÁFĂ substantiv masculin și forme 1. Specialist în filozofie; gânditor. 2. (figurat) Înțelept; om echilibrat. [plural -ofi, -oafe, variantă filosof, -oafă substantiv masculinf. / < limba franceza philosophe, conform latina philosophus, greacă philosophos < philos – prieten, sophia – înțelepciune]. Forme diferite ale cuvantului filozof: -oÁfĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF, -OÁFĂ substantiv masculin forme 1. specialist în filozofie; gânditor. 2. (figurat) înțelept; om echilibrat. (< limba franceza philosophe, latina philosophus, greacă philosophos) Forme diferite ale cuvantului filozof: -oÁfĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FILOZOF: FILOZOF s. 1. cugetător, gînditor, (învechit) cugetăreț. (Un mare filozof materialist.) 2. gînditor, înțelept. (Cei șapte filozof ai lumii antice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF substantiv masculin și forme vezi filosof. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru filozof: filozóf substantiv masculin, plural filozófi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FILOZÓF: FILOZÓF substantiv verbal astrolog. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru filozof: filozof substantiv verbal ASTROLOG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru filozof: *filozóf, vezi filosof. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru filozof: filozóf vezi filosóf Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FILOZOF' filoxerátfiloxerézfilozitátefilozoáfăFILOZÓFFILOZOFÁFILOZOFÁLĂfilozofantfilozofárd |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL filozof Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului filozof dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Filozof, filozofoafă substantiv masculin și feminin [Atestat: VARLAAM, C. 193, / V: filozofosof / A: înv filozofosof / Plural: filozofi, filozofoafe / Etimologie: franceza philosophe, ngr φιλόσοφος] 1 Persoană care se ocupă cu filozofia 1. FILOZÓF filozofoáfă, filozofófi, filozofoáfe m. Un mare filozof materialist. Cei șapte filozof ai lumii antice. Un mare filozof german. |
GRAMATICA cuvântului filozof? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului filozof. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul filozof poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE filozof? Vezi cuvântul filozof desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul filozof?[ fi-lo-zof ] Se pare că cuvântul filozof are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL filozof |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rocaille adjectiv invariabil stil rocaille și substantiv neutru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul filozof are forma: filozófi
