 | as |
|
| Fineţe [ fi-ne-ţe ] VEZI SINONIME PENTRU fineţe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului finete în mai multe dicționareDefinițiile pentru finete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE, (3, rar) finețuri, substantiv feminin 1. Delicatețe. E un om de o mare finețe. 2. Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui; prin extensie calitate superioară. Erau expuse țesături de o finețe rară. 3. Subtilitate, ingeniozitate. Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. • (La plural , cu nuanță peiorativă) Nicolaie Golescu deprinsese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camarilei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. – Variantă: finéță (IBRĂILEANU, S. 153, ODOBESCU, S. III 50) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru finețe: finețe substantiv feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 50 / V: fineteță / Plural: (11-13) finetețuri / Etimologie: franceza finesse] 1 Delicatețe a formei, a materiei. 2 Aspect plăcut. 3 Calitate (foarte) bună. 4 (Țes) Subțirime. 5 (Țes) Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui. 6 Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți de mie. 7 Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. 8 (Fig) Subtilitate. 9 (Fig) Ingeniozitate. 10 (Fig) Rafinament. 11 (Fig; lpl) Nuanță delicată, subtilă. 12 (Fig; prt; lpl) Abilitate. 13 (Fig; prt; lpl) Viclenie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE substantiv feminin 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (industria textilă) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (prin extensie) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etc. ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (figurat) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / plural -țuri, -ți, variantă fineță substantiv feminin / < italiana finezza, conform limba franceza finesse]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE substantiv feminin 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (industria textilă) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături. • raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. • cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (figurat) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< limba franceza finesse, italiana finezza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE, (2) finețuri, substantiv feminin 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. figurat Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La plural ) Rafinament. – Din limba franceza finesse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE, (2, rar) finețuri, substantiv feminin 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. figurat Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La plural ; peiorativ) Rafinament. – Din limba franceza finesse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINEȚE s. 1. delicatețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de finete.) 2. distincție, eleganță, rafinament, subtilitate. (finete în comportări.) 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (finete nuanțelor stilistice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINEȚE: FINÉȚE fineteuri n. 1) Caracter finanțe 2) Calitate superioară. 3) figurat Spirit profund de percepere a realității; șlif. /<fr. finesse Forme diferite ale cuvantului finete: fineteuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru finețe: finéțe substantiv feminin, articulat finéțea, genitiv dativ finéți, articulat finéții; (rafinamente) plural finéțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru finețe: finéțe substantiv feminin, articulat finéțea, genitiv dativ articulat finéții; (rafinamente) plural finéțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Finețe: Finețe ≠ vulgaritate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'FINETE' FÎNEÁȚĂfinéscFINÉTFINÉȚĂFINÉȚEfinețuriFineuFINÉZfinfă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Finețe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului finețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 50 / V: finețeță / Plural: 11-13 finețețuri / Etimologie: franceza finesse] 1 Delicatețe a formei, a materiei. Gesturi pline de finețe. Finețe în comportări. Finețe nuanțelor stilistice. Finețe nuanțelor stilistice. FINÉȚE finețeuri n. |
GRAMATICA cuvântului Finețe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului finețe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Finețe poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fineţe? Vezi cuvântul fineţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fineţe?[ fi-ne-ţe ] Se pare că cuvântul fineţe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Finețe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma inginerie genetică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul finețe are forma: finéțuri
