 | as |
|
| Finit [ fi-nit ] VEZI SINONIME PENTRU finit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului finit în mai multe dicționareDefinițiile pentru finit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru finit: finit, finită [Atestat: MAIORESCU, despre IV, 533 / Plural: finitiți, finite / Etimologie: fini cf franceza fini, it finito] 1 a Care are existență limitată Și: determinat, limitat, mărginit. 2 a (Iuz) Terminat. 3 a (despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi dat în folosință. 4 sn Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 5 sn (Iuz) Sfârșit. 6 (Iuz) Scop. Forme diferite ale cuvantului finit: finită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT, -Ă, finiți, -te, adjectiv 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – vezi fini. conform limba franceza fini, italiana finito. Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT2, -Ă, finiți, -te, adjectiv (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi întrebuințat în scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. Și-au luat angajamentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de țesături de lînă crudă și finită. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5. Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT, -Ă I. adjectiv 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (matematică) număr finit = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. substantiv neutru categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< limba franceza fini, italiana finito, latina finitus) Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT, -Ă, finiți, -te, adjectiv 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – vezi fini. conform limba franceza fini, italiana finito. Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT, -Ă adjectiv 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // substantiv neutru Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [conform limba franceza fini, latina finitus]. Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT1, -Ă, finiți, -te, adjectiv (În opoziție cu infinit) Care nu depășește valori oricît de mari. Un poligon are un număr finit de vîrfuri. ▭ Infinitul este o contradicție și e plin de contradicții. O contradicție este chiar faptul că un infinit este alcătuit dintr-o sumedenie de lucruri finite. ENGELS, A. 61. Forme diferite ale cuvantului finit: finit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT2 finittă (finitți, finitte) 1) (mai ales în opoziție cu infinit) Care are anumite limite; mărginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor operațiilor de prelucrare. /v. a fini Forme diferite ale cuvantului finit: finittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FINIT: FINIT adjectiv 1. terminat. (Produs finit.) 2. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Valori finit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINIT: FINÍT1 n. Categorie filozofică care se referă la starea relativă a materiei. /v. a fini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru finit: *finít n., plural urĭ (despre finesc, ca sfîrșit, despre sfîrșesc). Rar. Sfîrșit, fine. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru finiț: finiț substantiv masculin [Atestat: DOINE, 175 / Plural: nct / Etimologie: fin2 + -iț] 1-3 (Șhp) Finișor (1-3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru finit: !finít1 adjectiv masculin, plural finíți; forme finítă, plural finíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru finit: finit n. sfârșit: așteptând tristul lui finit BOL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru finit: finít substantiv neutru (învechit) sfârșit. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru finit: finít substantiv neutru, plural finíturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Finit: Finit ≠ infinit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru finit: finít2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FINIT' finisoáreFINISÓRfinistérFINISTERREFINÍTFinitateFINÍȚIEfinitísmfinitív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL finit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului finit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Finit, finită [Atestat: MAIORESCU, despre IV, 533 / Plural: finitiți, finite / Etimologie: fini cf franceza fini, it finito] 1 a Care are existență limitată Și: determinat, limitat, mărginit. FINÍT2 finittă finitți, finitte 1 mai ales în opoziție cu infinit Care are anumite limite; mărginit; limitat. Produs finit. Valori finit. Produs finit. Valori finit. |
GRAMATICA cuvântului finit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului finit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul finit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE finit? Vezi cuvântul finit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul finit?[ fi-nit ] Se pare că cuvântul finit are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL finit Inţelegi mai uşor cuvântul finit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ matematică număr finit = fiecare dintre numerele reale |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL finit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i ieși cuiva înainte sau a ieși în calea cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul finit are forma: finíturi
