 | as |
|
| Flagrant [ fla-grant ] VEZI SINONIME PENTRU flagrant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului flagrant în mai multe dicționareDefinițiile pentru flagrant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adjectiv Care sare în ochi; izbitor, vădit, evident. În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, vezi J. 183. • Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT flagranttă (flagrantți, flagrantte) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție flagranttă. /<fr. flagrant, latina fragrans, flagrantntis Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagranttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRANT adjectiv 1. categoric, evident, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr flagrant.) 2. clar, evident, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livresc) manifest, (figurat) marcat. (Semne flagrant de boală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru flagrant: flagrant, flagrantă a [Atestat: MAIORESCU, despre I, 67 / Plural: flagrantnți, flagrante / Etimologie: franceza flagrant] 1 Care sare în ochi Și: evident, izbitor, incontestabil. 2 (Îs) flagrant delict Infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru flagrant: *flagránt, -ă adjectiv (latina flágrans, -ántis, despre flagrare, a arde). Comis chear atuncĭ. Delict flagrant saŭ flagrant delict, delict, manifest, proaspăt. Prins în flagrant delict de furt, prins chear în momentu cînd fura, asupra faptuluĭ. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-ă duce flagrantde flagrantta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adjectiv Care sare în ochi; izbitor, evident. • Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din limba franceza flagrant. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adjectiv Care sare în ochi; izbitor, evident. • Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din limba franceza flagrant. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT, -Ă adjectiv Evident, izbitor, incontestabil. • Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< limba franceza flagrant]. Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FLAGRANT: FLAGRÁNT, -Ă adjectiv evident, izbitor. ♦ flagrant delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< limba franceza flagrant, latina flagrans) Forme diferite ale cuvantului flagrant: flagrant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru flagrant: flagránt (izbitor, evident) (fla-grant) adjectiv masculin, plural flagránți; forme flagrántă, plural flagránte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru flagrant: flagránt (evident) adjectiv masculin (silabe -grant), plural flagránți; forme singular flagrántă, plural flagránte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru flagrant: flagrant a. comis în acea clipă: flagrant delict, prins asupra faptului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'FLAGRANT' flagelatórflagelézFLAGEOLÉTFLAGEOLÉTĂFLAGRÁNTFLAGRÁNȚĂFLAGSTADfláierflaimóc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FLAGRANT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului flagrant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FLAGRÁNT flagranttă flagrantți, flagrantte 1 Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. Contradicție flagranttă. Flagrant, latina fragrans, flagrantntis. Un adevăr flagrant. Semne flagrant de boală. Flagrant, flagrantă a [Atestat: MAIORESCU, despre I, 67 / Plural: flagrantnți, flagrante / Etimologie: franceza flagrant] 1 Care sare în ochi Și: evident, izbitor, incontestabil. 2 Îs flagrant delict Infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. |
GRAMATICA cuvântului FLAGRANT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului flagrant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FLAGRANT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE flagrant? Vezi cuvântul flagrant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul flagrant?[ fla-grant ] Se pare că cuvântul flagrant are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL FLAGRANT Inţelegi mai uşor cuvântul flagrant dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut ♦ flagrant delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FLAGRANT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-și sau a-i aranja ploile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
