eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție front


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Front [ front ]
VEZI SINONIME PENTRU front PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului front în mai multe dicționare

Definițiile pentru front din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT, fronturi, substantiv neutru

1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică.
       • Expresia: A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia.
♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică.
♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate.

2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc.
       • Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus.

3. figurat Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; prin extensie sectorul unde se duce o astfel de luptă.

4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile.

5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri.
♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație.

6. (meteorologie) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului verb reflexiv:emii.
       • Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat.

7. (fizică; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ

– Din limba franceza front.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

FRONT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT, fronturi, substantiv neutru

1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică.
       • Expresia: A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia.
♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică.
♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate.

2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc.
       • Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus.

3. figurat Grup de forțe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; prin extensie sectorul unde se duce o astfel de luptă.

4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor.

5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri.
♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație.

6. (meteorologie) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului verb reflexiv:emii.
       • Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat.

7. (fizică; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ

– Din limba franceza front.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRONT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT, fronturi, substantiv neutru

1. Locul unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe cîmpul de luptă, puse sub o comandă unică. Pe front, nici un fel de rană nu produce impresie. CAMIL PETRESCU, U. N. 407. Se apucă să studieze harta frontului cu o atenție înfrigurată. REBREANU, P. S. 109. Căută să vadă încotro sînt comandanții oștirilor, ce năvăliseră în țară pe toate părțile. Frontul era larg. VISSARION, B. 43.
♦ O parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub conducerea unui singur comandant. Frontul de sud.

2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă instrucții sau comandă.
       • Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de «drepți» sau de «pe loc repaus». Nu se vorbește în front.

3. figurat (Urmat de determinări) Grup de forțe solidare, unite și organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; prin extensie sectorul unde se duce o astfel de luptă. Trebuie larg popularizată politica externă a țării noastre ca factor activ al frontului democrației și păcii. REZ. HOT. I 171.

4. (În expresie) Front de abataj = locul de muncă unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FRONT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT1 substantiv neutru

1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
       • grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.

2. formație de militari, sportivi etc. în linie.

3. (figurat) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.

4. (arhitectură) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
       • perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
front de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.

5. (meteorologie) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.

6. (fizică) front de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ

7. (heraldică) centrul părții superioare a unui scut. (< limba franceza front)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



FRONT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT substantiv neutru

1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război.
♦ Grupare operativă constituită din forțe militare numeroase sub o comandă unică.

2. Formație de militari, de sportivi etc. așezați în linie.

3. (figurat) Grupare unitară de forțe strânse în vederea unei lupte comune.

4. (arhitectură) Plan vertical în care este situată fațada unei clădiri.
♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.

5. (meteorologie) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște și cu consecințe directe asupra mersului verb reflexiv:emii.
       • Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei. [< limba franceza front, conform limba rusă front].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FRONT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT fronturi n.

1) Teritoriu pe care se desfășoară acțiuni militare în timp de război.

2) Grupare operativă compusă din mai multe armate, aflată sub o comandă unică pe un astfel de teritoriu. frontul de nord.

3) Formație de militari, de elevi sau de sportivi, aliniați cu fața la persoana care dă dispoziții.

4) Sferă de activitate; domeniu; tărâm. front ideologic.

5) figurat Grupare de forțe obștești în vederea unei activități comune.

6) figurat Partea din față a ceva. /<fr. front
Forme diferite ale cuvantului front: fronturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

front
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru front:
front (frónturi), substantiv neutru

– Loc unde se dau lupte militare. în franceză front, conform frunte.

– derivat frontal, adjectiv, din limba franceza frontal; frontavoi, substantiv masculin (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din limba rusă frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi învechit; frontieră, substantiv feminin, din limba franceza frontière; frontispiciu, substantiv neutru, din limba franceza ; fronton, substantiv neutru, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului front: frónturi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

front
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru front:
*front n., plural urĭ (limba rusă front, despre limba franceza front, frunte, front). Fața uneĭ trupe în linie. A face front, a face față, a opune peptu spre rezistență saŭ p. salut: a face front cînd trece regele. De front, pin față: atac de front, pe dinainte.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

FRONT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRONT:
FRONT substantiv (termen militar) (popular) șirag. (Ostașii stau în front.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

front
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru front:
front n. fața unei trupe în linie: a ataca de front.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

front
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru front:
front substantiv neutru, plural frónturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

front
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru front:
front substantiv neutru, plural frónturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FRONT'
FRONDÍSTFRONDÓRFron/eafronséuFRONTFRONTÁLfrontaliérFRONTALITÁTEfrontavói

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL front
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului front dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FRONT fronturi n.
Frontul de nord.
Front ideologic.
Ostașii stau în front.
Ostașii stau în front.



GRAMATICA cuvântului front?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului front.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul front poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul front sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul front are forma: frónturi
VEZI PLURALUL pentru front la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE front?
Vezi cuvântul front desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul front?
[ front ]
Se pare că cuvântul front are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL front
Inţelegi mai uşor cuvântul front dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A rupe sau a sparge frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia
Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus
Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat
Fizică; în sintagma Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ – Din limba franceza front
A rupe sau a sparge frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia
Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus
Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat
Fizică; în sintagma Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ – Din limba franceza front
Locuţiune adverbiala În front = așezat în linie, în poziție de «drepți» sau de «pe loc repaus»
În expresie Front de abataj = locul de muncă unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor
♦ front de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție
Fizică front de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dativ 7
Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL front

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Reflexiv a se achita de ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi în tabăra opusă
a doborî; prin extensie a omorî pe cineva
a duce la bun sfârșit o obligație
cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app