eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție fruntar


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Fruntar [ frun-tar ]
VEZI SINONIME PENTRU fruntar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului fruntar în mai multe dicționare

Definițiile pentru fruntar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTAR (< frunte) substantiv neutru

1. Grinda principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei.

2. Catapeteasmă.

3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei, trecând peste fruntea calului.

4. Bentiță de mătase sau de catifea, brodată cu mărgele cu care se fixează pe frunte marama în portul popular din Muscel.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

FRUNTAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTÁR, fruntare, substantiv neutru

1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei.

2. Catapeteasmă.

3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului.

– latina frontale sau frunte + sufix -ar.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRUNTAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTÁR, fruntare, substantiv neutru

1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei.

2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului.

– latina frontale sau frunte + sufix -ar.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRUNTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTÁR fruntare n.

1) Element de harnașament constând dintr-o curea care trece peste fruntea calului.

2) Fâșie de pânză folosită pentru a lega fruntea nou-născuților.

3) termen bisericesc Fâșie de hârtie cu o inscripție, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale
Forme diferite ale cuvantului fruntar: fruntare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fruntar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fruntar:
fruntár n., plural e (latina frontale). La frîŭ, cureaŭa de la fruntea caluluĭ. Banat Grinda de deasupra ușiĭ. vezi fronton.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

FRUNTAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTÁR, fruntare, substantiv neutru Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și trece peste fruntea calului.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

fruntar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fruntar:
fruntar n.

1. cureaua de pe fruntea calului;

2. stratul pietrelor morii. [latina FRONTALE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRUNTAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTAR substantiv (tehnic) (prin Muntenia) corună, (prin Moldova) masa pietrelor. (fruntar la moară.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FRUNTAR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRUNTAR:
FRUNTÁR substantiv verbal catapeteasmă, iconostas, tâmplă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

fruntar
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fruntar:
fruntar substantiv verbal CATAPETEASMĂ. ICONOSTAS. TÎMPLĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fruntar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fruntar:
fruntár substantiv neutru, plural fruntáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fruntar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fruntar:
fruntár substantiv neutru, plural fruntáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FRUNTAR'
FRUMUȘIȚAFrumuzachifrunceáFRUNDSBERGFRUNTÁRFRUNTÁRIEFRUNTÁȘFRUNTĂȘÍEfruntășíme

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fruntar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fruntar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FRUNTÁR fruntare n.
Fruntar la moară.
Fruntar la moară.

GRAMATICA cuvântului fruntar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fruntar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fruntar poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fruntar sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul fruntar are forma: fruntáre
VEZI PLURALUL pentru fruntar la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE fruntar?
Vezi cuvântul fruntar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fruntar?
[ frun-tar ]
Se pare că cuvântul fruntar are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fruntar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Presiune osmotică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină
a fi lipsit de calități
presiune care apare în soluții și care produce fenomenul de osmoză
a fi voinic, energic, curajos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app