 | as |
|
| Fulgerător [ ful-ge-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU fulgerător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fulgerator în mai multe dicționareDefinițiile pentru fulgerator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FULGERĂTÓR: FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adjectiv 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. • (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. figurat Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322. Forme diferite ale cuvantului fulgerator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FULGERĂTOR: FULGERĂTOR adjectiv, adverb 1. adjectiv iute, rapid. (Cu o mișcare fulgerator...) 2. adjectiv amețitor, (precipitat, vertiginos. (O cădere fulgerator.) 3. adjectiv brusc, spontan. (O reacție fulgerator.) 4. adverb brusc, deodată, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (popular) numai, (regional) tîrla-mîrla. (fulgerator se întoarce spre el și...) 5. adjectiv brusc, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte fulgerator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FULGERĂTÓR: FULGERĂTÓR2 fulgeratoroáre (fulgeratoróri, fulgeratoroáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste fulgeratoroare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) figurat (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + sufix fulgeratorător Forme diferite ale cuvantului fulgerator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fulgerător: fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. figurat grozav, amenințător: o privire fulgerătoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fulgerător: fulgerătór, -oáre adjectiv Care fulgeră. figurat Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. adverb În mod fulgerător: l-a privit fulgerător. Forme diferite ale cuvantului fulgerator: -oáre duce fulgeratorde Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FULGERĂTÓR: FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adjectiv 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. figurat (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului fulgerator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FULGERĂTÓR: FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adjectiv 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. figurat (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului fulgerator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FULGERĂTÓR: FULGERĂTÓR1 adverb Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + sufix fulgeratorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fulgerător: fulgerătór adjectiv masculin, plural fulgerătóri; forme singular și plural fulgerătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fulgerător: fulgerătór adjectiv masculin, plural fulgerătóri; forme singular și plural fulgerătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FULGERATOR' FÚLGERFULGERÁFULGERÁREFULGERÁTFULGERĂTÓRFULGERĂTÚRĂFULGERÉȘTEfulgerósfulgoasă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fulgerător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fulgerător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cu o mișcare fulgerător. O cădere fulgerător. O reacție fulgerător. Fulgerător se întoarce spre el și. O moarte fulgerător. FULGERĂTÓR2 fulgerătoroáre fulgerătoróri, fulgerătoroáre 1 Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste fulgerătoroare. /a fulgera + sufix fulgerătorător. Cu o mișcare fulgerătoroare. /a fulgera + sufix fulgerătorător. |
GRAMATICA cuvântului fulgerător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fulgerător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fulgerător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fulgerător? Vezi cuvântul fulgerător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fulgerător?[ ful-ge-ră-tor ] Se pare că cuvântul fulgerător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fulgerător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie și locuțiune adverbiala a cântări cu bătaie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
