 | as |
|
| Furie [ fu-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU furie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului furie în mai multe dicționareDefinițiile pentru furie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE, furii, substantiv feminin 1. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpînirea de sine; mînie puternică, nestăpînită. Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de-aici o să-i apere de furia țăranilor. REBREANU, R. II 34. Toată furia lui Vasile se descărcase asupra nevestei. BUJOR, S.92. Ea începe a plînge, temîndu-se de furia zînelor. RETEGANUL, P. II 17. • (Metaforic) Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, subt ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare. HOGAȘ, M. N. 175. • Locuţiune adverbiala Cu furie = în chip furios, cu putere mare, nestăvilită. Seara însă vîntul începu să sufle cu furie și să ridice chiar valuri pe Dunăre. BOLINTINEANU, O. 265. Oastea lui Ieremia-vodă se îmbărbătează și cade cu furie peste flancurile oastei secuiești. BĂLCESCU, O. I 343. 2. (Rar) Dorință, patimă, pornire nestăpînită. Ladislav... se încearcă a pune stavilă furiei lor de coprinderi. BĂLCESCU, O. II 12. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE, furii, substantiv feminin Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. • Locuţiune adverbiala Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ figurat (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [accentuat și: furíe] – Din limba franceza furie, latina furia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE substantiv feminin 1. Mânie violentă, nestăpânită; violență. ♦ (figurat; rar) Dorință, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. [pronume -ri-e, gen. -iei. / < latina furia, conform limba franceza furie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE, furii, substantiv feminin Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită; violență. • Locuţiune adverbiala Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ figurat (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [accentuat și: furíe] – Din limba franceza furie, latina furia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURIE: FURIE substantiv înverșunare, mînie, (rar) înfuriere, (popular și fam.) năduf, (popular) îndrăcire, năbădăi (la plural), obidă, oțăreală, oțărîre, (învechit și regional) scîrbă, (regional) năvîrlii (la plural), pandalii (la plural), (învechit) toană, (figurat) turbare. (Un om plin de furie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru furie: fúrie (fúrii), substantiv feminin – Mînie, violență. latina furia (XVIII). – derivat furios, adjectiv, din limba franceza furieux; furibund, adjectiv, din limba franceza furibond; înfuria, verb (a mînia), pare derivat modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă. Forme diferite ale cuvantului furie: fúrii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE furiei forme 1) mai ales la plural (în mitologia romană) Zeiță a răzbunării și a pedepsirii celor nimeriți în infern. 2) figurat Femeie rea și arțăgoasă. [articulat furia; genitiv dativ furiei; silabe -ri-e] /<fr. furie, latina furia Forme diferite ale cuvantului furie: furiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru furie: *fúrie forme (latina Furia, una din cele treĭ divinitățĭ infernale și oribile la Romanĭ. vezi furios, furoare). Mare mînie, furoare. Mare ardoare, mare avînt: furia ataculuĭ artileriiĭ. figurat Femeĭe foarte rea și furioasă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE substantiv feminin 1. mânie violentă, nestăpânită; violență. 2. (la plural) cele trei divinități ale infernului, care, în credințele anticilor, chinuiau sufletele păcătoșilor. (< limba franceza furie, latina furia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE furiei forme Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. [articulat furia; genitiv dativ furiei; silabe -ri-e] /<fr. furie, latina furia Forme diferite ale cuvantului furie: furiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru furie: furie forme 1. mânie foarte violentă; 2. ardoare extremă, impetuozitate: furia tinerețelor; 3. figurat femeie rea și mânioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furie: fúrie substantiv feminin (silabe -ri-e), articulat fúria (silabe -ri-a), genitiv dativ articulat fúriei; plural fúrii, articulat fúriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furie: fúrie (-ri-e) substantiv feminin, articulat fúria (-ri-a), genitiv dativ articulat fúriei; plural fúrii, articulat fúriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FURIE: FÚRIE substantiv verbal copil. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru furie: furie substantiv verbal COPIL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FURIE' FURGONÁRFURGONÉTĂFuriaeFURIBÚNDFÚRIEFURIÉRFuriiFURIÓSFURIOSO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om plin de furie. Un om plin de furie. FÚRIE furiei forme 1 mai ales la plural în mitologia romană Zeiță a răzbunării și a pedepsirii celor nimeriți în infern. FÚRIE furiei forme Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. |
GRAMATICA cuvântului furie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furie poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE furie? Vezi cuvântul furie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furie?[ fu-ri-e ] Se pare că cuvântul furie are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL furie Inţelegi mai uşor cuvântul furie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu furie = în chip furios, cu putere mare, nestăvilită Locuţiune adverbiala Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită Locuţiune adverbiala Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Arcadă zigomatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul furie are forma: fúrii
