 | as |
|
| Furişa [ fu-ri-şa ] VEZI SINONIME PENTRU furişa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului furisa în mai multe dicționareDefinițiile pentru furisa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a furișa (forma la infinitiv) A furișa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv A se strecura pe nesimțite, pe furiș; a pătrunde pe neobservate, pe ascuns, tiptil. Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491. Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la verb reflexiv:emea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9. Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28. • (Metaforic) Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. • tranzitiv Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205. Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se depărta pe furiș. Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251. Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. • Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș. ♦ reflexiv A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în locuțiune) furișáte] – Din furiș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. • Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș. ♦ reflexiv A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în locuțiune) furișáte] – Din furiș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘA verb 1. a se fofila, a se strecura, (învechit și regional) a se șterge, (Transilvania) a se fîștica, (Moldova și Bucovina) a se șupuri, (învechit) a se fura, (figurat) a se prelinge. (S-a furisa neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se furisa printre arbori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furișa: furișá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu furișéz, persoana a treia singular: el / ea și plural furișeáză, persoana întâi plural: noi furișăm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișă; conjunctiv prezent 3 furișeáză; gerunziu furișând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furișa: furișá (a furisa) verb, indicativ prezent 3 furișeáză, persoana întâi plural: noi furișắm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișắ; conjunctiv prezent 3 să furișéze; gerunziu furișấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FURISA' FuriiFURIÓSFURIOSOFURÍȘFURIȘÁFURIȘÁREFURIȘÁTfurișórFURLÁNĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furișa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furișa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a furișa neobservat afară. Lumina se furișa printre arbori. S-a furișa neobservat afară. Lumina se furișa printre arbori. Furișá a furișa verb, indicativ prezent 3 furișeáză, persoana întâi plural: noi furișắm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișắ; conjunctiv prezent 3 să furișéze; gerunziu furișấnd. |
GRAMATICA cuvântului furișa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furișa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furișa poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE furişa? Vezi cuvântul furişa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furişa?[ fu-ri-şa ] Se pare că cuvântul furişa are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL furișa Inţelegi mai uşor cuvântul furișa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furișa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Prefect de poliție sau al poliției?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul furișa se conjugă: ei ele furișeáză
