eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție furt


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Furt [ furt ]
VEZI SINONIME PENTRU furt PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului furt în mai multe dicționare

Definițiile pentru furt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

FURT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT s.

1. furat, furătură, hoție, pungășeală, pungășie, (livresc) rapt, (popular și fam.) hoțomănie, (popular) tîlhărie, (regional) robălie, (învechit și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (învechit) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism învechit) sfeterismos, (familial) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (argotic) mangleală, șuteală.

2. sustragere, (rar) sustracție, (familial) subtilizare, șterpelire.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

furt
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru furt:
furt (fúrturi), substantiv neutru

– Hoție, infracțiune.

– Mr. furtu. latina fŭrtum (Pușcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; conform DAR), conform italiana , portugheză furto, prov., cat. furt, spaniolă hurto. În limba română nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul derivat său furtișag, substantiv neutru (hoție, furt), folosit din secolul XVI. conform Densusianu, limba română, XXXIII, 279.
Forme diferite ale cuvantului furt: fúrturi
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

FURT
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT borfășie, cardeală, căduleală, cioardă, cioranda, ciordeală, ciorimos, cujbeală, do-re-mi, dosire, extemporal, găinărie, intervenție, inventar, juleală, mangleală, morișca de dimineață, pai, panacot, prăduială, pungășie, sfeteriseală, solovast, șparleală, șpring, șterpeleală, șuteală, trosneală, zulă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

FURT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT, furturi, substantiv neutru Acțiunea de a fura și rezultatul ei; hoție, furtișag. vezi delapidare, escrocherie, buzunăreală. Toată megieșia se vaietă de furturile ce făcea ea poamelor de prin grădini. ISPIRESCU, L. 75.
       • Furt prin efracție vezi efracție. Furt calificat vezi calificat.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FURT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT, furturi, substantiv neutru Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil din posesiunea sau deținerea unei persoane, fără consimțământul acesteia; hoție, furătură.

– Din latina furtum.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FURT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT, furturi, substantiv neutru Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură.

– Din latina furtum.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FURT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURT:
FURT furturi n. Delict constând în însușirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoție. /<lat. furtum
Forme diferite ale cuvantului furt: furturi
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

furt
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru furt:
furt n., plural urĭ (latina furtum, italiana pg. furto, pv. cat. furt, spaniolă hurto). Acțiunea de a fura.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

furt
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru furt:
furt n. rezultatul furării și lucrul furat. [latina FURTUM].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

furt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furt:
furt substantiv neutru, plural fúrturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

furt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furt:
furt substantiv neutru, plural fúrturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FURT'
fursántFURSÉCFURȘÉTĂFURSUEFURTfurtátFURTIȘÁGfurtívFURTÚN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furt
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A comite un furt.
Furtul unei sume de bani.
FURT furturi n.

GRAMATICA cuvântului furt?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furt poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul furt sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul furt are forma: fúrturi
VEZI PLURALUL pentru furt la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE furt?
Vezi cuvântul furt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furt?
[ furt ]
Se pare că cuvântul furt are o silabă

© 2024 qDictionar.com