eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție gandire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Gândire [ gân-di-re ]
VEZI SINONIME PENTRU gândire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului gandire în mai multe dicționare

Definițiile pentru gandire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru gândire:
gândire substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 52 / Plural: gandireri / Etimologie: gândi] 1 Facultate superioară a creierului omenesc cu care se ajunge la o cunoaștere a lumii. 2 Procesul de a gândi (1). 3 Rezultatul gândirii (2) prin care se conturează un gând (1), se formează o idee, o noțiune, o judecată Si: (înv) cugetare. 4 Rezultatul gândirii (2) prin care se formează o concepție amplă de natură morală, filozofică, religioasă, practică, estetică etc. Cf concepție, filozofie, opinie, credință. 5 Minte, inteligență. 6 (Îs) gandire obiectivă Procesul și rezultatul de a gândi (1) rațional o realitate, un lucru, așa cum este în esență, neutru, făcând abstracție de subiectul care gândește. 7 (Îs) gandire subiectivă Procesul și rezultatul de a gândi (1) o realitate, un lucru, nefăcând abstracție de cel care gândește, introducând sau extrăgând rolul unor factori nespecifici entității studiate. 8 (Îs) gandire sănătoasă Procesul și rezultatul de a gândi (1) rațional, just, adecvat și eficient. 9 Spirit. 10 (Determinat de primitivă, clasică, medievală) Concepție sau mod de a gândi (1) specific unei perioade istorice, culturale sau a unei civilizații, unui popor. 11 (Determinat de novatoare, creatoare, revoluționară etc.) Mod specific de a gândi (1) determinat de anumite principii de natură politică, filozofică, estetică. 12 (Îs) gandire laterală Proces al gândirii (1) creatoare, având ca scop obținerea tuturor variantelor posibile ale obiectului, fenomenului cercetat. 13 (Îs) Școală de gandire Tradiție de cercetare într-un anumit domeniu sau subdomeniu. 14 Înțelepciune. 15 (Determinat de pasivă, activă, iute etc.) Mod specific de a gândi (1) determinat de natura biologică sau psihologică a subiectului gânditor.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

GÂNDIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GÂNDIRE:
GÂNDÍRE, gândiri, substantiv feminin

1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc.
       • Gândire laterală vezi lateral.

2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință.

3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție.

4. Imaginație, fantezie.

– vezi gândi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÂNDIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GÂNDIRE:
GÂNDÍRE, gândiri, substantiv feminin

1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc.
       • Gândire laterală vezi lateral.

2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință.

3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție.

4. Imaginație, fantezie.

– vezi gândi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÂNDIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GÂNDIRE:
GÂNDÍRE gandirei forme

1) vezi A GÂNDI și A SE GÂNDI.

2) Facultate superioară a creierului omenesc de a reflecta în mod abstract și generalizat realitatea obiectivă.

3) Concentrare a activității psihicului asupra unui lucru; meditare; gând.

4) Capacitatea de a-și închipui ceva în mod creator; imaginație creatoare; fantezie. /v. a gândi
Forme diferite ale cuvantului gandire: gandirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

gândire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gândire:
gândíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat gândírii; plural gândíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

gândire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gândire:
gândíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat gândírii; plural gândíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

gândire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gândire:
gândire forme cugetare, idee.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'GANDIRE'
Gănd/anGANDEAGANDHARAGÂNDÍGÂNDÍREGÂNDIREAgândirísmgândirístGândit

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gândire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gândire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
52 / Plural: gândireri / Etimologie: gândi] 1 Facultate superioară a creierului omenesc cu care se ajunge la o cunoaștere a lumii.
6 Îs gândire obiectivă Procesul și rezultatul de a gândi 1 rațional o realitate, un lucru, așa cum este în esență, neutru, făcând abstracție de subiectul care gândește.
7 Îs gândire subiectivă Procesul și rezultatul de a gândi 1 o realitate, un lucru, nefăcând abstracție de cel care gândește, introducând sau extrăgând rolul unor factori nespecifici entității studiate.
8 Îs gândire sănătoasă Procesul și rezultatul de a gândi 1 rațional, just, adecvat și eficient.
12 Îs gândire laterală Proces al gândirii 1 creatoare, având ca scop obținerea tuturor variantelor posibile ale obiectului, fenomenului cercetat.
13 Îs Școală de gândire Tradiție de cercetare într-un anumit domeniu sau subdomeniu.
GÂNDÍRE gândirei forme 1 vezi A GÂNDI și A SE GÂNDI.
Noțiunea de gândire.

GRAMATICA cuvântului gândire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gândire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gândire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul gândire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul gândire are forma: gândíri
VEZI PLURALUL pentru gândire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE gândire?
Vezi cuvântul gândire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gândire?
[ gân-di-re ]
Se pare că cuvântul gândire are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gândire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: învechit a-i fi cuiva de slujbă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic
construcție care formează un portic arcuit sau o arcadă, ridicată în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat
a-i fi cuiva de folos
a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app