eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție granita


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Graniţă [ gra-ni-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU graniţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului granita în mai multe dicționare

Definițiile pentru granita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRANIȚĂ:
GRÁNIȚĂ, granițe, substantiv feminin Limită între două țări, constituită de accidente ale terenului, de ape, sau stabilită convențional; frontieră, hotar. Gazetele cumpărate la cea dintîi gară de la graniță i-au adus alte mărturii la fel și despre treburile politicii și ale gospodăriei din țară. C. PETRESCU, A. 396. Pasăre de la graniță, N-ai văzut pe-al meu bădiță? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 122.
       • Peste graniță sau dincolo de graniță = în străinătate.
♦ figurat Limită, margine. Mintea mea n-o să mai pună graniță-ntre rău și bine. MACEDONSKI, O. I 72.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GRANIȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRANIȚĂ:
GRÁNIȚĂ granitae forme

1) Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; frontieră; hotar. * Peste (sau dincolo de) granita într-o țară străină. De peste granita dintr-o țară străină.

2) figurat Punctul cel mai îndepărtat; margine; hotar. [G.-D. graniței] /<bulg., limba sârbă granica
Forme diferite ale cuvantului granita: granitae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

graniță
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru graniță:
grániță (gránițe), substantiv feminin

– Frontieră, hotar.

– Mr. graniță. limba slavă (veche) (limba bulgară, limba sârbă, Hristos, limba slovenă, poloneză, limba rusă) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; conform Gáldi, Dict., 177).

– derivat grănicer, substantiv masculin (paznic de frontieră); grăniceresc, adjectiv (propriu grănicerilor).
Forme diferite ale cuvantului granita: gránițe

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

GRANIȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRANIȚĂ:
GRANIȚĂ s.

1. frontieră, hotar, limită teritorială, (învechit și popular) margine, (învechit) confinii (la plural), cordon, fruntarie, miezuină. (granita a unui stat.)

2. hotar, limită, margine, (învechit) termen. (Se păstrează între granita rezonabile.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

GRANIȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRANIȚĂ:
GRÁNIȚĂ, granițe, substantiv feminin Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială.
       • Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate.
♦ prin generalizare figurat Limită, margine.

– Din limba bulgară, sârbo-croată granica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRANIȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRANIȚĂ:
GRÁNIȚĂ, granițe, substantiv feminin Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială.
       • Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate.
♦ prin generalizare figurat Limită, margine.

– Din limba bulgară, limba sârbă granica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

graniță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru graniță:
grániță forme, plural e (vechea slavă sîrb. limba bulgară gránica, limba rusă poloneză granica, despre vechea slavă granĭ, cap, unghĭ, hotar; ung. gránic, germana grenze). Frontieră, hotar de țară.

– Maĭ vechĭ (după rut.) și hr- (N. Cost. 2, 98).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

granita
Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru granita:
graníta substantiv feminin 1994 (alimentație; cuvânt italiana ) Suc de fructe servit cu gheață sfărâmată vezi cedrată
Definiție sursă: Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a

GRANITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRANITA:
GRANÍTA substantiv feminin suc de fructe care se servește cu bucăți de gheață. (< italiana granita)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

graniță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru graniță:
grániță substantiv feminin, genitiv dativ articulat grániței; plural gránițe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

graniță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru graniță:
grániță substantiv feminin, genitiv dativ articulat grániței; plural gránițe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

graniță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru graniță:
graniță forme hotarul unei țări. [slava GRANIȚA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'GRANITA'
GRĂNICEȘTIGRANICUSgraniférgranítGRÁNIȚĂgranitélăgraníticgranitizáregranitoíd

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL GRANIȚĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului graniţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
GRÁNIȚĂ graniȚĂe forme 1 Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; frontieră; hotar.
* Peste sau dincolo de graniȚĂ într-o țară străină.
De peste graniȚĂ dintr-o țară străină.
GraniȚĂ a unui stat.
Se păstrează între graniȚĂ rezonabile.

GRAMATICA cuvântului GRANIȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului graniţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul GRANIȚĂ poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul GRANIȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul graniță are forma: gránițe
VEZI PLURALUL pentru GRANIȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE graniţă?
Vezi cuvântul graniţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul graniţă?
[ gra-ni-ţă ]
Se pare că cuvântul graniţă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL GRANIȚĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul graniţă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Peste graniță sau dincolo de graniță = în străinătate
Peste sau dincolo de graniță = în străinătate
Peste sau dincolo de graniță = în străinătate

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL GRANIȚĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a se lua la întrecere?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi
drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui teren
a se întrece
aterizare impusă de forța împrejurărilor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app