 | as |
|
| Greş [ greş ] VEZI SINONIME PENTRU greş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gres în mai multe dicționareDefinițiile pentru gres din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GREȘ: GREȘ, greșuri, substantiv neutru 1. (Învechit și regional) Greșeală (2), defect, cusur, lipsă. Cîte lumini nu trebuiau să-i aprindă [lunii] fulgerele înaintea oglinzilor ei de senin, spre a-și cerceta mai cu de-amănuntul în ele greșurile chipului său grăsuliu. HOGAȘ, M. N. 165. A văzut Simina greșurile toate Și-a început să taie cusătura-n rînd. COȘBUC, P. I 245. De cîte se apuca toate le potrivea cum mai bine și le scotea la capăt fără de nici un greș. SBIERA, P. 304. • Locuţiune adverbiala Fără (de) greș = fără greșeală, fără defecte, bine. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș, toată istoria vechiului testament. CREANGĂ, A. 84. • (Azi mai ales în expresie) A da (sau a face) greș = a greși ținta, a nu nimeri; a suferi un eșec; prin extensie a se înșela. Ochiul și cu mîna nu pot să dea greș?. ODOBESCU, S. III 49. Plăieșii răspundeau cu gloanțe care nu făceau greș. NEGRUZZI, S. I 173. A cercat și el să vadă de-a putea trece podul cu ochii închiși, și n-a dat greș. ȘEZ. IX 27. (Popular) A nu avea greș = a fi potrivit, a nu fi rău, a nu strica. Întrebarea, n-are greș. Mai știi de unde sare iepurele? CREANGĂ, P. 172. Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. (Învechit) A-i da greș (cuiva) = a-i găsi cuiva un defect, un cusur. Ș-apoi ce-i dai greș cucoanei Luxiței?... Ea-i încă hazlie, nurlie. ALECSANDRI, T. 808. 2. (Regional) Greșeală (1), eroare. Omul avea mintea sa curată și deșteaptă, judica toate împrejurările cu agerime... Nime nu era harnic să-l împingă spre greșuri. SBIERA, P. 305. 3. (Regional) Petic de pămînt între două brazde, rămas nearat din greșeală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GREȘ: GREȘ, (rar) greșuri, substantiv neutru (învechit și regional; azi mai ales în locuțiune și expresie) Greșeală. • Locuţiune adverbiala Fără greș = în mod perfect, fără a comite verb reflexiv:eo eroare. • Expresia: A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (învechit) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (regional) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GREȘ: GREȘ, greșuri, substantiv neutru (învechit și regional; azi mai ales în locuțiune și expresie) Greșeală. • Locuţiune adverbiala Fără greș = în mod perfect, fără a comite verb reflexiv:eo eroare. • Expresia: A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (învechit) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (regional) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru greș: greș n., plural urĭ (despre greșesc). Rar. Greșeală: a ochi fără (de) greș (precis; exact). Fără greș, negreșit, hotărît, cert: voĭ veni fără greș. A da (saŭ a face) greș, a da chix, a nu reuși, a nu nemeri. A da (saŭ a băga) greș cuĭva, a-ĭ găsi o vină, un cusur. Loc pe unde plugu a deviat din brazdă și a rămas pămîntu nearat: a face greșurĭ. ( vezi delirez). Cîrcel (struguraș) trecut cu vederea și rămas necules. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gres: *gres n., plural urĭ (în franceză grès, despre vgerm. griz, ngerm. griess, de unde vine și limba română grisă. vezi gresie). geologie Conglomerat format din gránule de cŭarț lipite cu siliciŭ. vezi devonian. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GREȘ: GREȘ gresuri n. învechit popular vezi GREȘEALĂ. * Fără de gres fără greșeală; perfect. A da gres a nu nimeri; a greși. /Din a greși Forme diferite ale cuvantului gres: gresuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru greș: greș substantiv verbal ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru greș: greș2, greși, substantiv masculin (învechit) ciorchină mică de struguri. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru greș: greș substantiv neutru, plural gréșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru greș: !greș (în expresie) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRES' GreoigreoiuGREPGRÉPFRUTGREȘGRESÁGRESÁJgreșalăGRESÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL greș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului greș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GREȘ greșuri n. * Fără de greș fără greșeală; perfect. A da greș a nu nimeri; a greși. |
GRAMATICA cuvântului greș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului greș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul greș poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE greş? Vezi cuvântul greş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul greş?[ greş ] Se pare că cuvântul greş are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL greș Inţelegi mai uşor cuvântul greș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără de greș = fără greșeală, fără defecte, bine Azi mai ales în expresie A da sau a face greș = a greși ținta, a nu nimeri; a suferi un eșec; prin extensie a se înșela Popular A nu avea greș = a fi potrivit, a nu fi rău, a nu strica Învechit A-i da greș cuiva = a-i găsi cuiva un defect, un cusur Locuţiune adverbiala Fără greș = în mod perfect, fără a comite verb reflexiv:eo eroare A da greș = a a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere învechit A-i da cuiva greș = a-i imputa cuiva ceva, a găsi vinovat pe cineva Regional A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit Locuţiune adverbiala Fără greș = în mod perfect, fără a comite verb reflexiv:eo eroare A da greș = a a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere învechit A-i da cuiva greș = a-i imputa cuiva ceva, a găsi vinovat pe cineva Regional A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL greș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face un nume?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul greș are forma: gréșuri
