eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție grup


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Grup [ grup ]
VEZI SINONIME PENTRU grup PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului grup în mai multe dicționare

Definițiile pentru grup din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP substantiv neutru (< limba franceza groupe, conform italiana gruppo): ansamblu de unități fonetice, morfologice sau sintactice, de același fel, reunite pe baza caracteristicilor (fizice, formale, funcționale) și alcătuind un tot.
       • grup consonántic: g. de consoane, ca de exemplu tl, str și șn în cuvintele atlas, strașnic și șnur.
       • grup vocálic: g. de vocale în hiat sau formând diftongi și triftongi, ca de exemplu ăi, eu, oe, oa și oai în cuvintele zurgălăi, euforie, poet, poartă, leoaică.
       • grup de sunete: g. de elemente ale vorbirii orale, care comportă o emisiune cu caracter muzical și care se concretizează în diftongi, triftongi și silabe, ca de exemplu -âi-, -oai-, stri- și -par în cuvintele pâine, tigroaică, strident și compar.
       • grup coordonatív (șir coordonativ): g. de cuvinte cu rol de părți de propoziție nepredicative, în relație de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, sau regente față de un element subordonat tuturor, ca de exemplu mama și copiii, echipa noastră și echipa voastră, este limpede și bună, om tânăr și frumos, bărbat cu talent și cu experiență; tânăr fără experiență, dar cu talent, om tânăr, deci fără experiență; haine pentru bărbați, femei și copii; cărți și caiete noi; câteva caiete, cărți și maculatoare; depinde de pregătirea și voința omului; un om cam ursuz și zgârcit etc.
       • grup adjectivál (GA): secvență în structura de suprafață (vezi) reprezentată prin adjective care îndeplinesc funcția de atribut.
       • grup nominál (GN): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin substantive. În cadrul lui se poate descrie și g. adjectival. Împreună cu g. verbal (vezi) formează nucleul propoziției, îndeplinind funcțiile de subiect sau de obiect al propoziției.
       • grup verbál (GV): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin verbele care îndeplinesc funcția de predicat. Împreună cu g. nominal (vezi) formează nucleul propoziției. G. verbal reprezintă o parte a g. predicativ (vezi).
       • grup predicatív (GP): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin g. verbal la care se adaugă și elementele nepredicative care țin de el, cu funcție de obiect.
       • grup itálic: g. de limbi vorbite de locuitorii antici ai Peninsulei Italice, în care intrau etrusca, falisca, latina, osca și umbriana (úmbrica)

– vezi

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

GRUP
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP, grupuri, substantiv neutru (Adesea urmat de determinări la genitiv sau introduse prin prepoziție «de»)

1. Ansamblu de obiecte de același fel aflate sau puse (în scop determinat) laolaltă. vezi grămadă. Un grup de arbori.
       • Grup electrogen vezi electrogen.

2. Ansamblu de persoane pe care-i apropie ceva sau care (în mod temporar) săvîrșesc o acțiune comună. Au intrat din stînga un grup de femei în negru. DAVIDOGLU, M. 17. Maxim se-ntoarse spre grupul pe care-l lăsase la ușă, dar muncitorii se-mprăștiaseră printre săteni. CAMILAR, TEM. 282. Grupul nostru este cel mai fericit. SAHIA, N. 114. Pe lîngă grupul Anton Pann, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel. GHICA, S. A. 79.
       • Locuţiune adverbiala (În opoziție cu individual, singur) În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. Copiii sînt elevi la o școală dintr-un sat vecin. I-a adus, în grup, învățătoarea să le arate muzeul. STANCU, U.R.S.S. 86. Un domn s-arată în ușă, o deschide larg în lături, și le spune că pot să intre, deoarece sînt în grup. spaniolă POPESCU, M. G. 69. În grupuri de cîte (atîția) = cîte (atîția) deodată. Elevii vor vizita expoziția în grupuri de cîte zece.
       • Expresia: Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi așezate una lîngă alta sau succedîndu-se una după alta. Oamenii ieșiră încetinel, se mai opriră în ogradă, apoi în uliță, grupuri-grupuri, chibzuind și sfătuind. REBREANU, R. I 238. Grupuri-grupuri, de oameni, femei și copii se făceau pe la casele vecine. BUJOR, S. 48.

3. Colectivitate de persoane reunite pe baza unor idei, concepții, interese sau scopuri comune.
       • Grup social = categorie socială, clasă socială. Limba ca mijloc de comunicare între oameni în societate servește în egală măsură toate clasele societății și manifestă din acest punct de vedere un fel de indiferență față de clase. Dar oamenii, diferitele grupuri sociale, clasele sînt departe de a fi indiferente față de limbă. STALIN, PROBL. lingvistică

12.
♦ Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. Eu sînt candidatul grupului tînăr, inteligent și independent. CARAGIALE, O. I 152.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GRUP
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP, grupuri, substantiv neutru

1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă.
♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen.
       • Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie).

2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv.
       • Locuţiune adverbiala În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată.
       • Expresia: Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări.
♦ specializare Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic.

3. (economie) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente.

4. (matematică) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii.

– Din limba franceza groupe.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRUP
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP, grupuri, substantiv neutru

1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă.
♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen.
       • Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie).

2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv.
       • Locuţiune adverbiala În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția) deodată.
       • Expresia: Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi.
♦ specializare Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic.

3. (matematică) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii.

– Din limba franceza groupe.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRUP
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP substantiv neutru

1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemănătoare; ceată. ogrup social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; grup de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate.

2. (matematică) mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.

3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale.
grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc. (< limba franceza groupe)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

GRUP
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP substantiv neutru

1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni; grămadă.
       • Grup social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun.

2. (matematică) Mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.

3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcțional. [< limba franceza groupe, conform italiana gruppo].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

GRUP
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP grupuri n.

1) Ansamblu de ființe sau de lucruri asemănătoare, aflate împreună sau în vecinătate. grup de elevi. grup de cuvinte.
       • În grup în colectiv; împreună. 2): grup sanitar încăpere înzestrată cu closet, chiuvetă (uneori și cu cadă).

3) Asociație bazată pe idei, concepții, scopuri sau activitate comună; grupare. grup social. grup parlamentar.

4) Ansamblu de persoane, fenomene sau obiecte cu trăsături comune. grup etnic. grup de limbi. /<fr. groupe
Forme diferite ale cuvantului grup: grupuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

GRUP
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRUP:
GRUP s.

1. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, mulțime, pîlc, stol, (popular) crilă, liotă, (regional) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilvania) ciopor, (Olt. și Banat) clapie, (învechit) cin, tacîm. (Un grup de copii.)

2. ceată, tabără. (S-au împărțit în două grupuri.)

3. categorie, clasă, grupare, (astăzi rar) tagmă, (învechit) rînduială. (Face parte din grup celor timizi.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

grup
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru grup:
grup (grúpuri), substantiv neutru

– Ansamblu de obiecte, de animale sau plante asemănătoare, grupare.

– Variante grupă, substantiv feminin Mr. grup. în franceză groupe.

– derivat grupa, verb, din limba franceza grouper; grupet, substantiv neutru, din italiana gruppetto. Cuvîntul mr. provine din italiana
Forme diferite ale cuvantului grup: grúpuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

grup
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru grup:
grup n.

1. reunire de persoane: grup de amici, de alegători;

2. număr de obiecte ce formează un tot: un grup de case.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

grup
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru grup:
*grup n., plural urĭ (it. gruppo. vezi grop) și grúpă forme, plural e (în franceză groupe, m.). Ceată, reuniune. Grămăgĭoară.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

grup
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grup:
grup substantiv neutru, plural grúpuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

grup
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grup:
grup substantiv neutru, plural grúpuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'GRUP'
GRUNZgrunzGRUNZURÁȘGrunzurosGRUPGRUPÁgrupájgrupálGRUPÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL grup
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului grup dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • grup consonántic: g.
       • grup vocálic: g.
       • grup de sunete: g.
       • grup coordonatív șir coordonativ: g.
       • grup adjectivál GA: secvență în structura de suprafață vezi reprezentată prin adjective care îndeplinesc funcția de atribut.
       • grup nominál GN: secvență în structura de suprafață, reprezentată prin substantive.
       • grup verbál GV: secvență în structura de suprafață, reprezentată prin verbele care îndeplinesc funcția de predicat.
       • grup predicatív GP: secvență în structura de suprafață, reprezentată prin g.
       • grup itálic: g.
GRUP grupuri n.
Grup de elevi.
Grup de cuvinte.
       • În grup în colectiv; împreună.
2: grup sanitar încăpere înzestrată cu closet, chiuvetă uneori și cu cadă.
Grup social.
Grup parlamentar.
Grup etnic.
Grup de limbi.
Un grup de copii.
S-au împărțit în două grupuri.
Face parte din grup celor timizi.

GRAMATICA cuvântului grup?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului grup.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul grup poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul grup sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul grup are forma: grúpuri
VEZI PLURALUL pentru grup la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE grup?
Vezi cuvântul grup desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul grup?
[ grup ]
Se pare că cuvântul grup are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL grup
Inţelegi mai uşor cuvântul grup dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În opoziție cu individual, singur În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv
În grupuri de cîte atîția = cîte atîția deodată
Grupuri-grupuri = în mai multe cete sau grămezi așezate una lîngă alta sau succedîndu-se una după alta
Grup social = categorie socială, clasă socială
Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă și, uneori, cu cadă de baie
Locuţiune adverbiala În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv
= câte atâția
Grupuri-grupuri = în mai multe grupări, adunări
Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă și, uneori, cu cadă de baie
Locuţiune adverbiala În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv
= câte atâția deodată
Grupuri-grupuri = în mai multe cete sau grămezi
Ogrup social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; grup de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate
♦ grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc
Grup social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun
Matematică grup abelian = grup comutativ; grup comutativ vezi grup abelian

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL grup

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ teorie umorală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pălărie înaltă cu fundul evazat
latina minutus
teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori
a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app