 | as |
|
| Horn [ horn ] VEZI SINONIME PENTRU horn PE ESINONIME.COM definiția cuvântului horn în mai multe dicționareDefinițiile pentru horn din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HORN: HORN, hornuri, substantiv neutru 1. Coș (8); (Moldova) hogeag. Pe dreapta văii... se ridică în ceață hornul morii de cuarț. DUMITRIU, N. 176. În locul vîntului care țiuise în horn picura acum ploaia. CAMILAR, N. I 213. Vîntul... șuieră jalnic prin hornuri. COȘBUC, P. II 61. Se aude-n horn nebunul Viscol, aprig vîjîind. VLAHUȚĂ, O. A. 87. 2. (Moldova) Partea de zid de deasupra vetrei țărănești (sprijinită pe stîlpi), în care se captează fumul (care iese apoi în pod sau, prin acoperiș, afară). Cele trei bătrine s-așezară pe laiță... uitîndu-se în gura hornului. CAMILAR, N. I 211. Sacul... îl pun într-o căsoaie pe cuptiori, după horn. CREANGĂ, P. 176. Într-o căsuță mică, Lîngă horn, toarce nencetat O sprintenă fetică. ALECSANDRI, P. III 139. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HORN: HORN, hornuri, substantiv neutru 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); prin extensie întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (geologie) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din limba ucraineană horn. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HORN: HORN, hornuri, substantiv neutru 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); prin extensie întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (geologie) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din limba ucraineană horn. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru HORN: HORN (HOORN, CABO DE HORNOS [cábo de órnos]), cap în extremitatea sudică a Americii de Sud (Chile), în insula omonimă, la S de ins. Țara de Foc, la 55°59′ latina S și 67°16′ long. vezi Navigație dificilă. Ocolit prima oară de Francisco de Hoces (1526), iar, ulterior, de Francis Drake (1578) și de Jakob Le Marie împreună cu Willem Cornelis Schouten (1616), care l-au numit Hoorn, după locul de naștere al lui Schouten. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru horn: horn (hórnuri), substantiv neutru – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Transilvania) Horn. – Variante hoarnă. germana Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), conform poloneză horno, rut. gorn (Tiktin). – derivat hornoi (variantă horloi, (h)urloi), substantiv neutru (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, substantiv masculin (coșar). Forme diferite ale cuvantului horn: hórnuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru horn: horn n., plural urĭ (rut. horn, limba rusă gorn, horn, vechea slavă grŭnŭ, lighean, căldare, rudă cu latina furnus, fornus, cuptor, furnal. vezi garniță). estoniană Conductu pin care ĭese fumu din sobă, din vatră saŭ din cuptoru uneĭ fabricĭ (coș, ogeac, bageac, urloĭ). – Și hornă și hoarnă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HORN: HORN substantiv cămin, coș, (popular) coșarcă, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilvania) budureț, buduroi, (Transilvania și Muntenia) corfă, (Moldova), hogeag, (prin Transilvania) știol, (prin Moldova și Bucovina) șuber. (Fumul iese prin horn.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru HORN: HORN substantiv neutru 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare. 2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. (< germana Horn, limba franceza horn) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru HORN: HORN (HOORNE), Philip de Montmorency conte (c. 1524-1568), general, unul dintre conducătorii opoziției nobiliare din Țările de Jos împotriva stăpânirii spaniole. Executat din ordinul ducelui de Alba. Forme diferite ale cuvantului horn: philip hornde montm Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru HORN: HORN substantiv neutru (geologie) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [conform germana Horn, limba franceza horn]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru HORN: HORN, Gyula (n. 1932), economist și om politic ungur. Președinte al Partidului Socialist (1990-1998). Prim-min. (1994-1998). Forme diferite ale cuvantului horn: gyula Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru HORN: HORN hornuri n. popular Construcție deasupra vetrei care trage fumul din cuptor, canalizându-l în hogeag. /<ucr. horn Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru horn: horn n. Moldova coș de fum: vântul șuieră prin hornuri AL. [poloneză HORNO (din nemțesc Horn)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Horn: Horn n. cap situat la extremitatea sudică a Americei meridionale, în Țara de Foc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru HORN: HORN substantiv 1. Hornă, vezi (Bîr III). 2. Horn/ea fam,; -ești substantiv 16 (B I 180), Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru horn: horn substantiv neutru, pf. hórnuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru horn: horn substantiv neutru, plural hórnuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'HORN' hormonuríehórmothormuróshormúzHORNHORNÁRhornbléndăhornblendítHORNÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL HORN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului horn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fumul iese prin horn. HORN hornuri n. |
GRAMATICA cuvântului HORN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului horn. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul HORN poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE horn? Vezi cuvântul horn desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul horn?[ horn ] Se pare că cuvântul horn are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL HORN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aleuronic adjectiv în sintagma strat aleuronic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul horn are forma: hórnuri
