 | as |
|
| îmbărbătare [ îm-băr-bă-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU îmbărbătare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imbarbatare în mai multe dicționareDefinițiile pentru imbarbatare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBĂRBĂTARE: ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, substantiv feminin Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBĂRBĂTARE: ÎMBĂRBĂTARE substantiv alinare, consolare, încurajare, mîngîiere, (învechit) consolație, parigorie, (figurat) balsam, refugiu. (Și-a găsit imbarbatare în muncă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBĂRBĂTARE: ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – vezi îmbărbăta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBĂRBĂTARE: ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – vezi îmbărbăta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbărbătare: îmbărbătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbărbătării; plural îmbărbătări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbărbătare: îmbărbătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbărbătắrii; plural îmbărbătắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMBARBATARE' ÎMBANDAJÁTîmbărăcátimbarazzanteÎMBĂRBĂTÁÎMBĂRBĂTÁREÎMBĂRBĂTÁTÎMBĂRBĂTĂTÓRîmbărbătézîmbărburá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMBĂRBĂTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbărbătare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Și-a găsit ÎmbĂrbĂtare în muncă. |
GRAMATICA cuvântului ÎMBĂRBĂTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbărbătare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMBĂRBĂTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbărbătare? Vezi cuvântul îmbărbătare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbărbătare?[ îm-băr-bă-ta-re ] Se pare că cuvântul îmbărbătare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMBĂRBĂTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la dispoziție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îmbărbătare are forma: îmbărbătări
