eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imbinare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
îmbinare [ îm-bi-na-re ]
VEZI SINONIME PENTRU îmbinare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imbinare în mai multe dicționare

Definițiile pentru imbinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINÁRE substantiv feminin (< îmbiná, conform latina *imbinare): unire într-un tot, împreunare sau asociere de elemente lingvistice. Termen folosit în sintagmele îmbinare de cuvinte și îmbinare de propoziții.
       • imbinare frazeológică: combinare stabilă de cuvinte, existentă deja în limbă, consacrată de uz, simțită ca unitate distinctă prin sudura componentelor sale, în cadrul căreia elementele constitutive își păstrează independența semantică, sensul propriu, fapt care permite disocierea șt transpunerea ei într-o altă limbă, ca de exemplu răsărit de soare, cules de vie etc. Ea evocă, în general, o singură idee, exprimă o noțiune unică întocmai cum exprimă cuvântul cu care se aseamănă din acest punct de vedere și căruia îi este echivalent potențial.
       • imbinare liberă de cuvinte: combinație accidentală de cuvinte în procesul comunicării, neconsacrată de uz, negramaticalizată, ca de exemplu întrecerea sportivilor, trecerea timpului etc.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

ÎMBINARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINÁRE, îmbinări, substantiv feminin Acțiunea de a îmbina; unire într-un tot, împreunare, împletire. Buciu vedea necesitatea îmbinării luptei pentru plan și calitate printr-un efort unic, colectiv, al tuturor tractoriștilor. MIHALE, O. 379. Evenimentele se alungau unele pe altele, grave sau glumețe, după îmbinarea cauzelor. despre ZAMFIRESCU, R. 130.
♦ Asamblare rigidă a elementelor componente ale unui sistem tehnic.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMBINARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINARE s.

1. asamblare, fixare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (imbinare elementelor unui sistem.)

2. prindere, unire. (imbinare celor două capete ale bîrnei.)

3. combinare, combinație, împreunare, îngemănare, unire. (O imbinare de elemente.)

4. împletire, unire, (figurat) conjugare. (imbinare armonioasă a unor preocupări.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMBINARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINÁRE, îmbinări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
♦ (concretizat) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.

2. Loc unde se realizează o îmbinare (1).

– vezi îmbina.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMBINARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINÁRE, îmbinări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
♦ (concretizat) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.

2. Loc unde se realizează o îmbinare (1).

– vezi îmbina.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMBINARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBINARE:
ÎMBINÁRE imbinareări forme

1) vezi A ÎMBINA și A SE ÎMBINA.

2) Asamblare a unor elemente componente (în cadrul unui sistem tehnic, al unei construcții etc.). imbinare de colț.

3) Loc unde se îmbină două sau mai multe elemente. /v. a îmbina
Forme diferite ale cuvantului imbinare: imbinareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

îmbinare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbinare:
îmbináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbinării; plural îmbinări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

îmbinare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbinare:
îmbináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbinắrii; plural îmbinắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'IMBINARE'
îmbietúrăîmbilșîmbínÎMBINÁÎMBINÁREÎMBINÁTîmbíndeîmbírÎMBÎRLIGÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îmbinare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • îmbinare frazeológică: combinare stabilă de cuvinte, existentă deja în limbă, consacrată de uz, simțită ca unitate distinctă prin sudura componentelor sale, în cadrul căreia elementele constitutive își păstrează independența semantică, sensul propriu, fapt care permite disocierea șt transpunerea ei într-o altă limbă, ca de exemplu răsărit de soare, cules de vie etc.
       • îmbinare liberă de cuvinte: combinație accidentală de cuvinte în procesul comunicării, neconsacrată de uz, negramaticalizată, ca de exemplu întrecerea sportivilor, trecerea timpului etc.
îmbinare elementelor unui sistem.
îmbinare celor două capete ale bîrnei.
O îmbinare de elemente.
îmbinare armonioasă a unor preocupări.
îmbinare celor două capete ale bârnei.
O îmbinare de elemente.
îmbinare armonioasă a unor preocupări.
ÎMBINÁRE îmbinareări forme 1 vezi A ÎMBINA și A SE ÎMBINA.
îmbinare de colț.

GRAMATICA cuvântului îmbinare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbinare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îmbinare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul îmbinare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul îmbinare are forma: îmbinări
VEZI PLURALUL pentru îmbinare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE îmbinare?
Vezi cuvântul îmbinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbinare?
[ îm-bi-na-re ]
Se pare că cuvântul îmbinare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îmbinare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în cap de noapte sau în capul nopții?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a produce sau a simți o mare durere
a cânta o bucată pentru prima dată în fața publicului
după ce s-a întunecat bine
undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app