eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imbucatatire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
îmbucătăţire [ îm-bu-că-tă-ţi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU îmbucătăţire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imbucatatire în mai multe dicționare

Definițiile pentru imbucatatire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTĂȚIRE:
ÎMBUCĂTĂȚIRE substantiv dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (imbucatatire unui întreg.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMBUCĂTĂȚIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTĂȚIRE:
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îmbucătăți.

– vezi îmbucătăți.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMBUCĂTĂȚIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTĂȚIRE:
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îmbucătăți.

– vezi îmbucătăți.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMBUCĂTĂȚIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTĂȚIRE:
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îmbucătăți; figurat destrămare.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

îmbucătățire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbucătățire:
îmbucătățíre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbucătățírii; plural îmbucătățíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

îmbucătățire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbucătățire:
îmbucătățíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbucătățírii; plural îmbucătățíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMBUCATATIRE'
ÎMBUCĂRÍÎMBUCĂRÍREÎMBUCĂRÍTÎMBUCĂTĂȚÍÎMBUCĂTĂȚÍREÎMBUCĂTĂȚÍTîmbucățéscîmbucățíÎMBUCĂTÚRĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMBUCĂTĂȚIRE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbucătăţire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ÎmbucĂtĂȚire unui întreg.

GRAMATICA cuvântului ÎMBUCĂTĂȚIRE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbucătăţire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMBUCĂTĂȚIRE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ÎMBUCĂTĂȚIRE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul îmbucătățire are forma: îmbucătățíri
VEZI PLURALUL pentru ÎMBUCĂTĂȚIRE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE îmbucătăţire?
Vezi cuvântul îmbucătăţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbucătăţire?
[ îm-bu-că-tă-ţi-re ]
Se pare că cuvântul îmbucătăţire are şase silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMBUCĂTĂȚIRE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Acuzator public?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu voi să audă, să cunoască ceva
a mustra, a dojeni pe cineva
persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale
despre pantaloni lăsați sau căzuți mai jos de talie; spre genunchi; despre oameni cu pantalonii lăsați sau căzuți
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app