 | as |
|
| împăciuire [ îm-pă-ci-ui-re ] VEZI SINONIME PENTRU împăciuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impaciuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru impaciuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUIRE: ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, substantiv feminin Acțiunea de a împăciui și rezultatul ei; împăcare, pace. În nourii care i se frămîntau în minte întrezărise o lucire: se gîndise să se repeadă la Murgeni; dragostea lui cu fata Orheianului poate era împăciuirea și liniștea. SADOVEANU, O. VII 63. Pleoapelor tu nu le-ai dat hodină, Nici sufletului mută-mpăciuire. GOGA, P. 144. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUIRE: ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [ pronunție: -ciu-i-] – vezi împăciui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUIRE: ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [ pronunție: -ciu-i-] – vezi împăciui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUIRE: ÎMPĂCIUIRE substantiv acord, armonie, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, concordie, (popular) potriveală. (impaciuire ce domnea între ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împăciuire: împăciuíre substantiv feminin (sil -ciu-i-), genitiv dativ articulat împăciuírii; plural împăciuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împăciuire: împăciuíre (rar) (-ciu-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat împăciuírii; plural împăciuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUIRE: ÎMPĂCIUÍRE substantiv verbal împăcare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împăciuire: împăciuire substantiv verbal ÎMPĂCARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPACIUIRE' impacientáreIMPACIENTÁTimpacientézÎMPĂCIUÍÎMPĂCIUÍREÎMPĂCIUÍTÎMPĂCIUITÓRÎMPĂCIUITORÍSMÎMPĂCIUITORÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împăciuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împăciuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împăciuire ce domnea între ei. împăciuire ce domnea între ei. |
GRAMATICA cuvântului împăciuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împăciuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împăciuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împăciuire? Vezi cuvântul împăciuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împăciuire?[ îm-pă-ci-ui-re ] Se pare că cuvântul împăciuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împăciuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Damă sau doamnă de companie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împăciuire are forma: împăciuíri
