 | as |
|
| împerechere [ îm-pe-re-che-re ] VEZI SINONIME PENTRU împerechere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imperechere în mai multe dicționareDefinițiile pentru imperechere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPERECHERE: ÎMPERECHÉRE, împerecheri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împerechea. 1. Unire, asociere, combinare (în perechi). Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. limba română 1953, nr. 2, 96. (În forma împărechere) De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. 2. Împreunare sexuală. – Variantă: împărechere substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPERECHERE: ÎMPERECHÉRE, împerecheri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Variante: (regional) împărechére substantiv feminin] – vezi împerechea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPERECHERE: ÎMPERECHÉRE, împerecheri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Variante: (regional) împărechére substantiv feminin] – vezi împerechea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPERECHERE: ÎMPERECHERE s. 1. împreunare, (popular) însoțire. (imperechere sexuală.) 2. îngemănare, (livresc) geminație. (imperechere florală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împerechere: împerechére substantiv feminin, genitiv dativ articulat împerechérii; plural împerechéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împerechere: împerechére substantiv feminin, genitiv dativ articulat împerechérii; plural împerechéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPERECHERE' împerciunáImperecheÎMPERECHEÁÎMPERECHEÁTÎMPERECHÉREîmperechézîmperechiereImperfectImperfectibil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împerechere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împerechere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împerechere sexuală. împerechere florală. împerechere sexuală. |
GRAMATICA cuvântului împerechere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împerechere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împerechere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împerechere? Vezi cuvântul împerechere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împerechere?[ îm-pe-re-che-re ] Se pare că cuvântul împerechere are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împerechere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chip cioplit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împerechere are forma: împerechéri
