 | as |
|
| Impertinenţă [ im-per-ti-nen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU impertinenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impertinenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru impertinenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, substantiv feminin Însușirea de a fi impertinent; purtare de om impertinent, obrăznicie, insolență. Cu asemenea obrăznicii, cu asemenea impertinență, nu-ți ușurezi situația! GALAN, Z. R. 356. Ah! Ce n-aș face ca să-mi răzbun de impertinențele ei! ALECSANDRI, T. 1584. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINENȚĂ substantiv aroganță, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livresc) morgă, prezumție, (popular și fam.) țîfnă. (E de o impertinenta revoltătoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ impertinentae forme 1) Caracter impertinent; insolență; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolență; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence Forme diferite ale cuvantului impertinenta: impertinentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru impertinență: *impertinénță forme, plural e (despre impertinent; limba franceza impertinence). Caracteru de a fi impertinent. Vorbă saŭ faptă impertinentă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ substantiv feminin atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviință, insolență. (< limba franceza impertinence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ substantiv feminin Obrăznicie, necuviință, insolență. [conform limba franceza impertinence, italiana impertinenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, substantiv feminin Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din limba franceza impertinence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPERTINENȚĂ: IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, substantiv feminin Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din limba franceza impertinence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impertinență: impertinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat impertinénței; (manifestări) plural impertinénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impertinență: impertinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat impertinénței; (manifestări) plural impertinénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impertinență: impertinență forme 1. caracterul celui insolent: 2. vorbă, faptă ofensătoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPERTINENTA' impersonalizáIMPERSONALIZÁREIMPERSONALIZÁTImpertinentIMPERTINÉNȚĂIMPERTURBÁBILIMPERTURBABILITÁTEimpestáimpestéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IMPERTINENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impertinenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E de o impertinenȚĂ revoltătoare. IMPERTINÉNȚĂ impertinenȚĂe forme 1 Caracter impertinent; insolență; obrăznicie. |
GRAMATICA cuvântului IMPERTINENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impertinenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IMPERTINENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impertinenţă? Vezi cuvântul impertinenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impertinenţă?[ im-per-ti-nen-ţă ] Se pare că cuvântul impertinenţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IMPERTINENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Doar n-am chelboșit!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impertinență are forma: impertinénțe
