 | as |
|
| împiedica [ îm-pi-e-di-ca ] VEZI SINONIME PENTRU împiedica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impiedica în mai multe dicționareDefinițiile pentru impiedica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împiedica (forma la infinitiv) A împiedica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPIEDICA: ÎMPIEDICÁ, împiédic, verb I. 1. reflexiv (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «în») A se lovi (cu piciorul) de ceva care stă în cale (și a cădea), a se poticni; a se izbi de cineva întîlnit în cale. Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50. • (Poetic) Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. • reflexiv reciproc. S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242. • Expresia: A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele (din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități). A se împiedica la vorbă = a gîngăvi. Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104. ♦ figurat A da mereu în drum peste ceva sau cineva. Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337. 2. tranzitiv figurat A opri, a ține în loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva în cale, a nu lăsa să se facă (sau să se înfăptuiască) ceva. Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. istorie R.P.R. 7. Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. vezi 336. 2. tranzitiv A pune piedică la picioare, a lega picioarele din față sau cele din spate ale unui animal, ca să nu poată fugi. A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, despre 21. Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447. ♦ A pune opritoare la roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a înțepeni. Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155. – Variantă: împiedecá (EMINESCU, O. I 146) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru împiedica: împiedicá (împíedic, împiedicát), verb – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (reflexiv) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. latina impĕdĭcāre (Pușcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), conform albaneză pëngoń, vezi italiana impedicare, prov. empedegar, limba franceza empêcher, spaniolă empachar, portugheză empelgar. conform piedică. – derivat împiedicătură, substantiv feminin (piedică, obstacol); împiedicătoare, substantiv feminin (cală, pană, piedică); împiedicător, adjectiv (care împiedică); neîmpiedicat, adjectiv (liber, fără piedică); împieleca, verb (a lega picioarele unui cal), încrucișare între împiedica și împila (Pușcariu, RF, II, 66; DAR). Forme diferite ale cuvantului impiedica: împíedic impiedicaîm Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPIEDICA: ÎMPIEDICÁ, împiédic, verb I. 1. reflexiv A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. • Expresia: A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ figurat A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. tranzitiv A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. tranzitiv figurat A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Variante: (regional) împiedecá verb I] – latina impedicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPIEDICA: ÎMPIEDICÁ, împiédic, verb I. 1. reflexiv A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. • Expresia: A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ figurat A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. tranzitiv A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. tranzitiv figurat A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Variante: (regional) împiedecá verb I] – latina impedicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPIEDICA: ÎMPIEDICA verb 1. a se poticni, (regional) a (se) scăpăta. (Calul se impiedica în mers.) 2. a se poticni. (Se impiedica la vorbă.) 3. a înfrîna. (impiedica o căruță, la vale.) 4. a opri, a reține, (învechit și regional) a popri, (învechit) a apăra. (Nu-l pot impiedica să...) 5. a jena, a stingheri, a stînjeni. (Îl impiedica în mișcări.) 6. a dejuca, a strica, a zădărnici. (Le-a impiedica toate planurile.) 7. a înfrîna, a opri, a stăvili, (figurat) a frîna. (Nu puteau impiedica avîntul revoluționar.) 8. a evita, a se feri, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să impiedica primejdia.) 9. a anihila, a anula, a contracara, a neutraliza, a zădărnici. (A impiedica efectele negative ale...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împiedica: împiedicá verb (silabe -pie-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu împiédic, persoana a treia singular: el / ea și plural împiédică; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împiédice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru împiedica: împiedicá, verb I (regional) a îndoi în două (în lungime) și a coase. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împiedica: împiedicá (a impiedica) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împiédic, 3 împiédică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPIEDICA' ÎMPIEDECÁÎMPIEDECÁREÎMPIEDECÁTÎMPIEDECĂTÓRÎMPIEDICÁÎMPIEDICÁREÎMPIEDICÁTîmpiedicătórÎMPIEDICĂTÓRUL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împiedica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împiedica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Calul se împiedica în mers. Se împiedica la vorbă. împiedica o căruță, la vale. Nu-l pot împiedica să. Îl împiedica în mișcări. Le-a împiedica toate planurile. Nu puteau împiedica avîntul revoluționar. Încearcă să împiedica primejdia. A împiedica efectele negative ale. Calul se împiedica în mers. Se împiedica la vorbă. împiedica o căruță, la vale. Nu-l pot împiedica să. Îl împiedica în mișcări. Nu puteau împiedica avântul revoluționar. împiedicá a împiedica verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împiédic, 3 împiédică. |
GRAMATICA cuvântului împiedica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împiedica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împiedica poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împiedica? Vezi cuvântul împiedica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împiedica?[ îm-pi-e-di-ca ] Se pare că cuvântul împiedica are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împiedica Inţelegi mai uşor cuvântul împiedica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se împiedica în picioare = a se împletici A i se împiedica cuiva limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități A se împiedica la vorbă = a gîngăvi A se împiedica în picioare = a se împletici A i se împiedica cuiva limba = a nu putea articula bine sunetele A se împiedica la vorbă = a gângăvi A se împiedica în picioare = a se împletici A i se împiedica cuiva limba = a nu putea articula bine sunetele A se împiedica la vorbă = a gângăvi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împiedica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Preempțiune substantiv feminin juridic drept de preempțiune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul împiedica se conjugă: ei ele împiédică
