eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imprietenire


PLURALGRAMATICĂSILABE
împrietenire [ îm-pri-e-te-ni-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împrietenire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imprietenire în mai multe dicționare

Definițiile pentru imprietenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPRIETENIRE:
ÎMPRIETENÍRE substantiv feminin Faptul de a (se) împrieteni. [ pronunție: -pri-e-]

– vezi împrieteni.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMPRIETENIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPRIETENIRE:
ÎMPRIETENÍRE substantiv feminin Faptul de a (se) împrieteni. [ pronunție: -pri-e-]

– vezi împrieteni.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

împrietenire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrietenire:
împrieteníre substantiv feminin (silabe -pri-e-), genitiv dativ articulat împrietenírii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ÎMPRIETENIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPRIETENIRE:
ÎMPRIETENÍRE substantiv feminin Faptul de a se împrieteni (cu cineva).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

împrietenire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrietenire:
împrieteníre (-pri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrietenírii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRIETENIRE'
ÎMPRICINÁTîmpricinézîmprietenéscÎMPRIETENÍÎMPRIETENÍREÎMPRIETINÍîmprilostéscimprímIMPRIMÁ

GRAMATICA cuvântului împrietenire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrietenire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împrietenire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împrietenire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru împrietenire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împrietenire?
Vezi cuvântul împrietenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrietenire?
[ îm-pri-e-te-ni-re ]
Se pare că cuvântul împrietenire are şase silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în consecință?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva
neck corp cilindroid de materie fierbinte care se deplasează spre supr
a locuțiune conjuncție prin urmare, deci; b locuțiune adverbiala conform dispozițiilor, situației etc
timpul cât o femeie văduvă nu poate contracta o nouă căsătorie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app