eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție improprietari


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
împroprietări [ îm-pro-pri-e-tă-ri ]
VEZI SINONIME PENTRU împroprietări PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului improprietari în mai multe dicționare

Definițiile pentru improprietari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a împroprietări
Verbul: a împroprietări (forma la infinitiv)
A împroprietări conjugat la timpul prezent:
  • eu împroprietăresc
  • tu împroprietărești
  • el ea împroprietărește
  • noi împroprietărim
  • voi împroprietăriți
  • ei ele împroprietăresc
VEZI VERBUL a împroprietări CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI:
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren. O mică parte a țărănimii romîne și maghiare... fusese împroprietărită la 1864. istorie R.P.R. 436.

– Pronunțat: -pri-e-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ÎMPROPRIETĂRI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI:
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [ pronunție: -pri-e-]

– În + proprietar.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPROPRIETĂRI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI:
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [ pronunție: -pri-e-]

– În + proprietar.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

împroprietări
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împroprietări:
împroprietărí verb (silabe -pri-e-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împroprietăreáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române



împroprietări
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împroprietări:
împroprietărí (a improprietari) (-pro-pri-e-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent 3 să împroprietăreáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎMPROPRIETĂRI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI:
ÎMPROPRIETĂRÍ verb IV. trecut A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [pronume -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

împroprietări
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împroprietări:
împroprietărí vezi a face proprietar: țăranii au fost împroprietăriți întâi prin legea din 1864.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPROPRIETĂRI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI:
ÎMPROPRIETĂRÍ verb trecut a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

împroprietări
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru împroprietări:
împroprietări, împroprietăresc vezi t. vezi împodobi.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPROPRIETARI'
IMPRONUNȚABILITÁTEîmpróorîmpropiáîmproprietăréscÎMPROPRIETĂRÍÎMPROPRIETĂRÍREîmproprietăritImproprietateImpropriu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împroprietări
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împroprietări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
împroprietărí a împroprietări -pro-pri-e- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent 3 să împroprietăreáscă.



GRAMATICA cuvântului împroprietări?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împroprietări.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împroprietări poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE împroprietări?
    Vezi cuvântul împroprietări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împroprietări?
    [ îm-pro-pri-e-tă-ri ]
    Se pare că cuvântul împroprietări are şase silabe



    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: IavaS adverb familial; în locuțiune iavaș-iavaș?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    vin pus în sticle astupate ermetic
    începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu
    încet, binișor, fără grabă
    a avea de îndurat un necaz sau o încurcătură etc
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app