 | as |
|
| Imputaţie [ im-pu-ta-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU imputaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imputatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru imputatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE, imputații, substantiv feminin Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concret) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din limba franceza imputation, latina imputatio.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE, imputații, substantiv feminin Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concret) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din limba franceza imputation, latina imputatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE imputatiei forme 1) vezi A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizații, instituții etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. [G.-D. imputației] /<lat. imputatio, imputatieonis, limba franceza imputation[1] Forme diferite ale cuvantului imputatie: imputatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE substantiv feminin 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (concret) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, variantă imputațiune substantiv feminin / conform limba franceza imputation, latina imputatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE substantiv feminin 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< limba franceza imputation, latina imputatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTAȚIE substantiv imputare, învinuire, reproș, vină, (livresc) reprehensiune, (prin Moldova) bănat, (învechit) pricină, prihană. (Care este imputatie ce i-o aduci?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPUTAȚIE: IMPUTÁȚIE, imputații, substantiv feminin 1. (juridic) Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire, reproș. Imputație de loviri grave. 2. Imputare (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imputație: imputáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat imputáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat imputáției; plural imputáții, articulat imputáțiile (silabe -ți-i-)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imputație: imputáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat imputáția (-ți-a), genitiv dativ articulat imputáției; plural imputáții, articulat imputáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUTATIE' IMPUTÁBILimputabilitáteÎMPUTĂCIÚNEIMPUTÁREIMPUTÁȚIEIMPUTAȚIÚNEîmputeréscîmputeríîmputernicésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IMPUTAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imputaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPUTÁȚIE imputaȚiei forme 1 vezi A IMPUTA. Imputatio, imputaȚieonis, limba franceza imputation[1]. Care este imputaȚie ce i-o aduci?. |
GRAMATICA cuvântului IMPUTAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imputaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IMPUTAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE imputaţie? Vezi cuvântul imputaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imputaţie?[ im-pu-ta-ţi-e ] Se pare că cuvântul imputaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IMPUTAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zi-i pe nume!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul imputație are forma: imputáții
